Nepoftiții. Owen Jones

      Odată ce toată lumea se așeză la masa mare și Wan termină de servit fructe și apă rece, Da începu consiliul de familie.

      “Așa cum am mai spus, nu am mai văzut un caz atât de grav până acum, dar experiența mea și Spiritele Călăuzitoare m-au ghidat să găsesc soluția corectă. Cu toate astea, până acum am folosit doar metode de urgență. Pe șleau spus, am folosit doar sânge de la animale care nu mănâncă ce mâncăm noi oamenii, așa că lui Heng îi lipsesc lucruri esențiale din dietă. Ceea ce trebuie să facem acum este să-i dăm constant sânge de la animale care consumă ceea ce noi oamenii consumăm. Cu cât se potrivește mai bine dieta animalului cu a lui Heng, cu atât mai bine pentru el.

      Acum, cu toții știm că nu toată lumea mănâncă în fiecare zi ce îi cere organismul, deci putem ușor presupune că nici Heng nu face excepție, dar dacă va consuma doar sânge de găină, multe alte ingrediente vor lipsi din dieta lui și doar găina din el va supraviețui și va înflori.

      La fel se va întâmpla și dacă va bea doar sânge de capră, pentru că iarba nu e suficient de hrănitoare pe termen lung.”

      “Deci, ce spui, mătușă Da, că trebuie să găsim sânge de maimuță?”, întrebă Den.

      “Cam asta e direcția în care ne îndreptăm, Den, doar că maimuțele nu mănâncă ce mâncăm noi, nu?”

      Lăsă un moment să treacă tocmai ca ceea ce afirmase să se așeze și să aibă un nou sens.

      “Vrei să spui, mătușă, că tata va avea nevoie regulat de sânge uman?”

      “Da, Din, asta ar fi calea cea mai ușoară de urmat și, poate, singura pe termen lung. Dacă nu îi puteți asigura o sursă regulată de sânge uman, va trebui să-i dați cantități mari de sânge de la diverse animale ca să-i supliniți dieta umană. De exemplu, porcii mănâncă cam la fel cu ce mâncăm noi, dar nu consumă suficiente fructe și categoric nu mănâncă… porc.

      Presupun că puteți păstra câțiva ‘porci donatori’ doar pentru Heng, și să-i hrăniți special ca să obțineți exact sângele de care are el nevoie și să suplimentați cu sânge de la alte animale, dar asta presupune un mare efort. Ați putea face un cocktail din sânge de găină, capră, porc, câine și pisică și să-l păstrați în frigider, dar nimeni nu a mai făcut asta din ceea ce știu eu… rezultatele ar putea fi neașteptate în cel mai bun caz.

      Soluția este mai limpede ca lacrima: sânge uman.

      Am verificat probele luate de la taică-tu cel puțin șapte ore mai devreme și totuși dovada era clară.

      Tatăl vostru nu are sânge. Deloc! Nici măcar un strop! Am să vă arăt.” Da băgă mâna în geanta ei de umăr și scoase de acolo mușchiul de pământ învelit în frunza de banan. “Asta este mostra de urină a tatălui vostru. Priviți!” Da îi dădu foc. “Focul e un pic pâlpâit din cauza umezelii, dar, uite, nu are nici culoare, așa că nu sunt vitamine, nici săruri, nici nimic altceva în sânge. Tot ceea ce are e apă în venele sale, chiar dacă e roșiatică.

      Îi putem lăsa sânge puțin mai târziu dacă vreți și atunci verificăm, dacă vreți. Dar dacă ar fi avut sânge adevărat, mușchiul s-ar fi uscat de tot până acum și ar fi arătat culoare când a ars.

      La fel cu piatra, uite! Heng a scuipat pe ea, dar nicio urmă lăsată de sare, nimic, iarăși doar apă. Tatăl vostru nu are niciun pic de sânge în el.

      Nici măcar o picătură!”

      “ Si asta e un lucru rău, mătușă Vraci?”, întrebă Den.

      “Rău? Rău? Băiete, un om nu poate trăi fără sânge! Te iubesc foarte mult, Den, dar ești tare prost câteodată! Sex în creier, presupun, ca toți băieții de vârsta ta! Și poți sa mă strigi doar mătușă în afara sanctuarului. Taică-tu s-a transformat într-un vampir… a mușcat pe vreunul dintre voi în ultima vreme?”

      “Nu, mătușă, dar poate a mușcat caprele, n-avem de unde să știm asta”, replică Den.

      “Ah, este foarte grav, foarte foarte grav. Am auzit de cazuri ca ăsta, dar nu am văzut niciunul în toată … ăăă… vasta mea … experiență.”

      “O ho”, spuse Den, “tata s-a transformat într-un Pee Pob, un vampir? Stai să vezi când vor afla prietenii mei! Heng – Pee Pob! Este foarte tare!”

      “Poate să moară curând?”, întrebă Din.

      “Încercăm să-l salvăm, Din, vom face tot ce ne stă în putință, dar nu trebuie să afle nimeni. Den! Tu înțelegi? NIMENI, NI –ME –NI, copil fără minte!

      Ești sigură că băiatul ăsta e din neamul lui Lee, Wan?” Și îi aruncă o privire scăpărătoare lui Wan, care i-o întoarse înapoi cu suficient de mult afront cât îi permitea faptul că baba tocmai îi salvase viața bărbatului ei.

      “Deci, asta-i. Astea sunt opțiunile voastre. În ultimă instanță este decizia voastră -a tuspatru –din moment ce voi va trebui să procurați ‘remediul’, iar Heng va trebui să-l consume toată viața lui căci vindecare pentru condiția lui nu există.”

      Da își permise să se odihnească sprijinită de unul din stâlpii acoperișului și închise ochii ca și cum închise o carte și terminase întrunirea. Familia se uita la ea, pe urmă unul la altul întrebându-se cum vor ieși din încurcătura asta.

      În timp ce mătușa Da părea sa fie în transă sau adormită, ceilalți trei dezbăteau care va fi pasul următor.

      “Așadar, nu prea putem lua sânge de la localnici, nu-i așa?”, spuse Wan. “Mulți dintre ei nu ți-ar da nici pojghița de deasupra unei budinci reci de orez, d-apăi o jumătate de litru de sânge și de plătit, clar, nu ne permitem”

      “Am putea prinde turiști să le scurgem sângele în sticle și sticlele la frigider…”, spuse Den.

      “Nu vin prea mulți turiști pe aici, Den”, îi replică maica-sa cu un plescăit ușor iritat.

      “Am putea încerca un cocktail din sânge de la diferite animale si am putea dona fiecare jumătate de litru de sânge pe lună”, sări si Din.

      “Hmm, nu știu cât de mult sânge poate dona o persoană într-un an, dar șase litri îmi pare foarte mult – totuși, bine gândit draga mea. Poate unii membrii de familie ar fi pregătiți să doneze sânge din când în când, tatăl tău e foarte îndrăgit pe aici…”

      “Am putea cumpăra sângele persoanelor decedate deja”, sări Den.

      “Trebuie scos sângele din corp înainte să moară, cred, dragule, altfel inima s-a oprit și nu mai are cine să pompeze sângele afară.”

      “Am putea să-i ținem atârnați de picioare și să le punem un robinet la jugulară sau la inimă, sau la amândouă?”

      “Am înțeles, deci când moare, să zicem, iubita bătrână mamă a cuiva și toată lumea plânge, tu propui să te grăbești să ajungi acolo până se răcește și să întrebi dacă poți să o legi de picioare și să-i scurgi sângele într-o căldare pentru ca tatăl tău să-l bea mai târziu, da? Cam cât de bine crezi că ar funcționa treaba asta?”

      “Am putea să sugerăm să luăm ceva sânge înainte…”

      “Nici nu te gândi la un lucru atât de cretin și de cumplit!”

      “Ce zici de bebeluși… Mai bine nu…” spuse Den și tăcu, toate sugestiile lui fură respinse până acum.

      “Pe scurt, până acum avem opțiunea de a colecta sânge de la membrii de familie sau să facem un amestec din sângele animalelor, neștiind dacă măcar una dintre ele