Umbra Morții (Legături De Sânge Volumul 8). Amy Blankenship

înfipt cuțitul în inimă și a făcut-o să se oprească.

      - Și ție ce-ți pasă? întrebă Chad curios.

      - Știi, zilele trecute m-ai întrebat cum reușesc să-mi țin emoțiile în frâu văzând cum polițiștii buni mor pe stradă. Îți amintești răspunsul meu? Trevor își trecu degetele prin păr, simțind remușcări pentru ceea ce spusese atunci.

      Chad se încruntă.

      - Da, ai spus că, după o perioadă, ai devenit imun la asta, sau ceva de genul ăsta.

      Trevor îl privi direct în ochi.

      - Am mințit.

      - Ce-ai făcut? întrebă Chad, amintindu-și că îi trăsese un pumn lui Trevor pentru acea afirmație. Brusc, simți nevoia s-o facă din nou, dar acum se gândi de două ori. Clipi năucit de mărturisirea prietenului său și rămase acolo câteva secunde, după ce Trevor îl ocolise pentru a intra.

      - Vii sau ai de gând să stai acolo toată ziua? întrebă Trevor peste umăr, simțindu-se mult mai bine acum, că scăpase de o parte din povara care-l apăsa.

      - Da, vin, murmură Chad, simțindu-se ca un prost pentru că se purtase ca un puști răzgâiat toată ziua.

      Trevor îl opri înainte să intre, dorind să mai însenineze atmosfera.

      - Am o reputație de păstrat, deci… dacă nu te superi.

      Chad dădu din mână.

      - Da, da, știu… n-o să te fac să arăți ca o fetiță, chiar dacă este extrem de tentant.

      Trevor ridică pumnul și mârâi, făcându-l pe Chad să izbucnească în râs și îl ocoli rapid, repezindu-se înăuntru. Îi plăcea să vadă că Chad măcar încerca să zâmbească din nou. Bărbatul ura să fie în centrul atenției, dar asta primești când ești ucis și îi sperii pe toți de moarte.

      Când Trevor o auzi pe Envy zbierând și pe Chad gemând tare, deschise curios ușa și intră în clădire. Pe față îi apăru un zâmbet afectat, văzându-l pe Chad tolănit pe bar și pe Envy extaziată, agățându-se de el ca un cearșaf.

      - Ce mult mă bucur să te văd, țipă Envy.

      Ochii lui Chad se făcură mari, simțind forța enormă cu care-l îmbrățișa.

      - Envy, scânci el jucăuș, nu pot… să respir.

      Existară câteva pufnituri și chicoteli la manifestarea lui Envy față de fratele ei reînviat de curând, dar nu o condamnau.

      - Scuze, spuse Envy chicotind, dându-i drumul lui Chad pentru a-i zâmbi lui Trevor. Acesta își întoarse rapid privirea, iar ea își dădu seama de ce în momentul în care simți cum Devon își strecoară brațul în jurul ei.

      Trevor privi în jur, la toate pregătirile pentru Halloween. Clubul împărțise deja fluturași prin care anunța marea redeschidere și totul trebuia să fie gata. Se răzgândiseră și, în locul unei petreceri private de Halloween, aleseseră să își relanseze clubul mai mare și mai bun.

      - Deci, care-i treaba? întrebă Envy.

      - Chad nu vrea să stea la castel și refuză să locuiască la Night Light, răspunse Trevor, atrăgându-și o privire aspră din partea lui Chad.

      Envy se încruntă, arătându-și îngrijorarea.

      - De ce nu? Nu mai poți să stai singur.

      Expresia lui Chad deveni gânditoare, întorcându-se spre sora lui.

      - Sunt bărbat adult, Envy, dar încă nu sunt pregătit pentru un azil. N-ar trebui să conteze dacă locuiesc singur sau nu. Dacă acea chestie care m-a atacat vrea să mă găsească, nimic nu îl sau o va opri.

      - Dacă are sex, Devon interveni în conversație, întinzând mâna, bun venit în lumea celor vii.

      Chad îi scutură mâna.

      - Da, nu vreau decât să-mi trăiesc viața cu un sentiment de libertate. Oftă observând că Trevor și Devon se tratează reciproc cu răceală.

      Envy se încruntă.

      - Dar de ce nu poți să stai la Night Light? Este locul perfect. Nimeni nu intră pe ușile alea fără să se trezească atacat de câteva duzini de lupi.

      - Nu m-aș simți confortabil acolo, răspunse Chad cu sinceritate. Dacă sunt nevoit, îmi voi găsi un loc de dormit în una dintre celulele de închisoare mai private din gară.

      - Vrei să spui din Gaură, accentuă Trevor, strâmbându-se.

      Chad ridică din umeri.

      - Măcar voi fi în siguranță și sub supraveghere continuă… se pare că asta vă doriți cu toții.

      - Nu este vorba despre asta, Chad, rosti Envy cu tristețe. Suntem familia ta… prietenii tăi. Nu vrem decât să ne asigurăm că nu mai vine nimeni după tine.

      Trevor își trecu mâna prin părul blond, tristețea lui Envy lovindu-l ca un trăsnet:

      - Bine, gata cu rahatul ăsta. Chad, poți să te muți la mine… am spațiu mai mult decât suficient și nu prea stau pe-acasă. În principiu, vei fi singur, cu excepția momentelor rare în care te vei trezi cu mine. Sistemul de alarmă este printre cele mai bune disponibile și locul arată mult mai bine decât Gaura.

      Chad îl privi cu o încruntătură spasmodică. Nici măcar nu se gândise la asta, iar faptul că Trevor se oferise nu era puțin lucru, doar toată lumea știa cât de mult îi plăcea lui Trevor intimitatea.

      - Bine, spuse Chad domol, chiar plăcându-i ideea. Mergem să-mi iau lucrurile și mă mut cu tine astăzi. Dar, continuă el, îmi păstrez apartamentul. În felul ăsta, când voi vrea puțin timp cu mine însumi, să am unde să mă duc.

      - Prea târziu, spuse Envy nevinovată. Am anulat ieri contractul pentru apartament și toate lucrurile tale sunt acum în depozit. Ridică din umeri văzând privirea lui Chad și își înclină sfidător bărbia. Ce? În contractul de închiriere era și numele meu.

      - Nu contează, renunță Chad, hotărât fiind să schimbe subiectul.

      Trevor dădu afirmativ din cap și îl bătu pe Chad pe umăr.

      - Păi, gândește-te așa… mai bine decât să-ți dea foc la casă și tu să fii nevoit să chemi poliția ca s-o aresteze. Dacă aș fi în locul tău, m-aș mulțumi cu ce mi se oferă. O privi pe Envy chiar la timp pentru a surprinde lumina de ușurare din ochii ei, știind că o făcuse foarte fericită.

      - Hai, spuse Envy plină de încântare, trebuie să vezi ce-am făcut în club până acum. Este mult mai mare decât era înainte.

      Chad îi aruncă lui Envy un zâmbet răbdător și o lăsă să-l târască dintr-un colț în altul al clubului. Trevor îi urmă îndeaproape, privind fiecare decorațiune în parte și zâmbind mânzește la numeroasele felinare incandescente scobite în dovleci, care erau montate pe podea, sprijinite de pereți.

      Warren era pe schelă, atârnând cu capul în jos lângă globul cu oglinzi, punând ceva pe suprafețele fațetate ale acestuia.

      - Dă-i drumul, strigă Warren după ce se întoarse pe verticală.

      Luminile se stinseră, iar globul disco prinse viață. Trevor ridică din sprânceană când globul reflectă lumina din podea și din pereți. Sute de vrăjitoare, schelete și pisici negre, cu spatele mult arcuit, dădeau impresia trecerii de la o umbră la alta.

      - Arată tare, frate, exclamă Devon.

      - Ți-ai adus aminte să comanzi ceață lichidă de la The Witch’s Brew? îl întrebă Warren.

      Devon