Umbra Morții (Legături De Sânge Volumul 8). Amy Blankenship

indianul. Carley îl surprinsese de câteva ori căutând o vrajă care să-l facă vizibil pe Nighthawk și îi spusese s-o lase baltă. Părea serioasă, așa că renunțase la idee. Era fericit că își mutaseră toate cărțile cu vrăji și pergamentele la cabană. Era o modalitate grozavă să-ți omori timpul și, în plus, acoperea… sunetul.

      - Nu este foarte prietenos, nu? întrebă Jason.

      Guy ridică din umeri.

      - Nu trebuie să fie, îi este loial Tiarei.

      Nighthawk trecu pe lângă ei, intrând în cabană. Călătoria lui pe drumul spiritelor îl conduse în dormitorul Tiarei… un loc în care fusese de mai multe ori, dar nu zăbovise foarte mult. Dintr-o dată, se trezi în cameră, privindu-i în liniște pe Tiara și Zachary cum terminau de îmbrăcat.

      Zachary se duse în spatele Tiarei, trăgându-și pe el o pereche de pantaloni și luând-o de mijloc.

      - Cea mai nasoală parte a zilei este atunci când te îmbraci, o tachină el, sărutându-i umărul gol.

      Tiara chicoti și se întinse după fustă, înainte ca Zachary s-o convingă să nu meargă la muncă diseară.

      - Diseară îl vom vedea pe Craven singur, îi spuse Nighthawk.

      Tiara sări și își puse o mână pe inimă.

      - Nu mă speria așa.

      - Cum? întrebă Zachary confuz.

      - Nu tu… Nighthawk, spuse Tiara cu un zâmbet slab, dar începu să-și tragă rapid fusta pe ea. Era suficient de rău că nici măcar nu începuse cu partea de sus.

      - Cine, indianul ăla ireal, invizibil, care nu are aptitudini sociale sau personalitate și căruia îi place să intre în dormitoarele oamenilor, în timpul unor momente intime? exclamă Zachary, în timp ce temperatura în cameră crescu cu câteva grade.

      Tiara își reprimă pornirea de a chicoti din nou și minți:

      - Nu este așa și știi foarte bine.

      - Nu știu, mârâi Zachary. Tot ce știu este că ne privește acum și ascultă fiecare cuvânt pe care-l am de spus despre el. Privitul ăsta invizibil de la un nivel de superioritate este mai mult decât puțin sinistru.

      Brusc, Nighthawk își făcu apariția la nici un centimetru de Zachary, făcându-l pe bărbatul blond să sară înapoi, surprins. Tiara nu se deranjă să se mai ascundă de data asta și începu să râdă ușor, în timp ce-și încheia bluza.

      - Ai cerut-o, gestionă Tiara situația, după ce se calmă puțin.

      Zachary își înșfăcă jacheta și o trase peste umeri.

      - Da, da… deci, unde mergem diseară, Tonto?

      - Noi nu mergem nicăieri, rosti Nighthawk, cu o voce neutră. Tiara și cu mine ne întâlnim singuri cu Craven.

      - De ce singuri? întrebă Tiara, trăgându-și pantofii în picioare.

      - Vrea să te învețe ceva nou, răspunse Nighthawk, apucându-o pe Tiara de braț.

      Tiara făcu ochii mari și dispăru, în urma ei rămânând doar ecoul unui icnit.

      De îndată ce dispărură, Zachary ieși val-vârtej din dormitor, îndreptându-se spre ușa din față… trântind-o nu foarte calm în urma lui.

      - Să mergem, tună Zachary, văzându-i pe Guy și Jason așteptând.

      - Și Tiara? întrebă Guy, privind în spate, spre cabană.

      - A plecat, răspunse Jason, urmându-l pe Zachary la mașină.

      Zachary îl privi.

      - Nenorocitul ăla de indian invizibil, pândar, exhibiționist a luat-o pentru nu știu ce pregătire specială cu Craven și nu mi-a spus unde merg. Așa că trebuie să-ți răsucești nenorocitul ăla de inel pe deget și să afli unde naiba este.

      Jason îl privi pe Guy.

      - Stau în spate, cu tine.