Umbra Morții (Legături De Sânge Volumul 8). Amy Blankenship

nici nu fusese sedusă până la punctul la care să renunțe doar pentru a satisface trădarea propriului corp.

      Ondulându-se în jos spre el, pulsațiile dulcii dureri și ale plăcerii tulburătoare o înșfăcară și o împinseră spre el. Simțindu-l pulsând în interiorul ei exact cum îl simțise între palme, senzația aceea incredibilă se amplifică de zeci de ori. Incapabilă să se abțină, își lăsă capul pe spate și țipă, lăsând sunetul să dispară odată cu metroul, în timp ce acesta trecu vuind.

      Michael îi urmări cu buzele conturul gâtului expus, accentuând ritmul pe care ea îl impusese încă de la început. Apăsându-i carnea mai tare cu buzele, se smuci înapoi, înainte să tenteze soarta, și își strecură palma pe sub părul ei, pentru a-i cuprinde ceafa. Folosindu-și celălalt braț, o prinse ca într-o chingă, oprindu-i mișcările pentru a putea încetini ritmul până la o contopire lentă.

      După doar câteva mișcări chinuitoare, ea se desprinse din strânsoarea lui și îl călări într-un tempo frenetic… dominându-l complet. Michael simți o parte din el scufundându-se în adâncul ei și gemu, încercând să reziste. Când ea se strânse în jurul lui și îl trase în sus, o apucă și o împinse din nou în jos, chiar în momentul ei de climax.

      Aurora își lăsă capul pe spate și se arcui… de data aceasta, fără a mai scoate vreun sunet, rămânând complet fără aer, invadată de extaz.

      Fără a se mai putea opri, Michael lovi… strângându-și colții ascuțiți în gâtul ei și penetrându-i pielea, în timp ce termină puternic și rapid… eliberându-și sămânța fierbinte adânc în interiorul ei.

      Aurora se smuci, iar buzele i se deschiseră, simțindu-i colții cum intră în ea. Samuel făcuse asta… hrănindu-se cu puterea sângelui ei. Primul ei instinct fusese acela de a se lupta, dar succedarea bruscă a mai multor orgasme șocante nu o lăsă. Scânci în mijlocul plăcerii orbitoare, dându-și seama că el nu era un Decăzut.

      Michael simți cum inimile începură să le bată împreună, sorbind încă o dată adânc din esența vieții și înghițind. Curând se simți dezorientat, străbătut fiind de sângele ei… descătușând ceva de care nu fusese conștient. Retrăgându-și colții, sunetul respirației ei greoaie umplu liniștea asurzitoare.

      Aurora îl apucă de cămașă și privi în sus, în ochii strălucitori de ametist, simțindu-se trădată pe măsură ce forța lui creștea. Neavând încredere în ceea ce se întâmpla, își folosi toată fărâma de putere și îl împinse în spate, aterizând în picioare atunci când el trecu prin balustradă, și nu pe deasupra ei.

      Își încleștă degetele în jurul bucății de material pe care o rupsese din cămașa lui, apoi privi brusc la stânga, simțind apropierea unei puteri și mai mari într-un ritm periculos de rapid. Respirația ieși printr-un suspin și se reflectă în jurul ei, când simți impulsurile remanente ale orgasmului pe care nu avusese timp suficient să îl termine.

      Michael lovi atât de tare șina electrificată, încât, pentru un moment, rămase întins acolo, încă prins în efectele secundare declanșate de posedarea sângelui ei. Curentul electric nu însemna nimic pentru el… doar se adăuga fiorului sporadic care îl străbătea deja. Lumea din jurul lui pulsa cu bufnitura surdă a inimii sale când se ridică și se repuse lent pe picioare.

      Privind în spate la balustrada ruptă, mârâi când nu o mai văzu. Rotindu-se complet în cerc, mârâitul i se intensifică nemaivăzând-o nicăieri.

      - Nu, urlă Michael și strânse pumnii, fără să înțeleagă ce se întâmplase și nemulțumit de ceea ce se întâmpla încă.

      Aruncând lent o privire în urmă, pe drumul pe care venise, Michael se simți atras în acea direcție și porni în cea mai mare viteză. Trăgându-și umbrele în jurul lui, trecu pe lângă oamenii din stație și urcă în goană scările, până când se trezi scăldat în razele soarelui de după-amiază.

      Michael își pierdu brusc răsuflarea când durerea îl lovi intens, având nevoie de câteva momente pentru a-și da seama că soarele era de vină. Luptând cu durerea, își pipăi confuz lanțul de la gât, apoi mârâi din nou când nu îl găsi.

      Apărându-și de soare ochii sensibili, se retrase din nou în siguranța subteranului și se aplecă peste zid, dorindu-și ca lumea să se oprească pentru un nenorocit de moment pentru a putea gândi clar. Nu soarele avusese acest efect asupra lui… ci sângele ei.

      Aruncându-și din nou privirea în sus, către ieșire, se întrebă dacă oare ea își dăduse seama ce este acel obiect și dacă îl luase pentru a-l împiedica s-o urmărească.

      Scoțându-și telefonul din buzunar, Michael privi spre el când se sparse în strânsoarea lui puternică. Clipind cu neîncredere, hotărî că poate trebuie să se răcorească și să aștepte până la apusul soarelui. Întorcându-se în locul în care făcuseră dragoste, privi în jur pentru a găsi orice dovadă privind locul din care venise, de apăruse acolo atât de brusc.

      Intersecția se despărțea în cinci direcții, dar numai două erau pe partea asta. Fără a găsi vreo dovadă că ea ar fi existat, măcar, apucă balustrada, cedând furiei care îl copleșise. Smulgând-o din beton, o aruncă atât de tare într-unul dintre tuneluri încât, când se izbi în sfârșit în ceva, ecoul de-abia se auzi șoptit. Cum îndrăznea să-i facă asta, apoi să dispară ca o fantomă?

      Simțind cum puterea îi revenea într-un mod tulburător, privi în sus, văzând pâlpâitul unei lumini într-unul dintre cele două tuneluri. Nu era o singură lumină pâlpâindă… erau mai multe și veneau înspre el în valuri.

      Ochii de ametist ai lui Michael sclipiră și își scoase la iveală colții când întunericul îl izbi exact în locul de pe perete unde tocmai făcuse dragoste, iar o mână puternică îl apucă de grumaz.

      Buzele lui Samuel se retraseră într-un surâs batjocoritor perfect, cercetându-l cu atenție pe bărbat. Curiozitatea îi fusese stârnită rapid, deoarece își folosea toată puterea doar pentru a-l ține pe loc. O urmărise pe Aurora de când ieșise din falia demonilor dar, de fiecare dată când o prindea din urmă, îl încolțea cu nenorocita ei de sabie și scăpa. Nu reușise să invoce sabia în lumea demonilor dar, întorcându-se aici, cumva îi dezlănțuise puterea.

      Acum părea că începuse să abordeze o nouă tactică pentru a-l evita… ascunzându-se în zone pentru care alți demoni supremi încă se luptau. Nu îi lăsase altceva de făcut decât să o ajute să ucidă demonii care se apropiau de ea, în caz că vreunul dintre ei era suficient de puternic pentru a revendica ceea ce îi aparținea lui.

      Ochii lui întunecați se încruntară, privind ceea ce presupunea a fi un vampir suprem… unul care mirosea a sex și a sângele Aurorei.

      - Văd c-ai găsit-o pe Aurora mea, Samuel inhală mirosul persistent al unei scene încinse de amor și simți cum năvala propriilor amintiri îi alimentează gelozia. Voia să știe cum reușise acest bărbat să treacă de sabia ei. Îi simt mirosul pe tine.

      Michael zâmbi efectiv compătimitor, mulțumindu-i în gând demonului că-i dezvăluise numele femeii care îi scăpase. Simțind gelozia ieșind la suprafață, răspunse pe un ton rece:

      - Acum câteva minute, când eram adânc în ea, nu părea a fi Aurora ta.

      Samuel strânse din pleoape, ascunzându-și cele mai întunecate intenții.

      - Crezi că mă poți înlocui dacă ai făcut o dată dragoste cu ea? Este a mea de mai mult de un mileniu și un flirt în canalizare nu va distruge posesia mea asupra corpului ei suplu.

      Michael se simți cuprins de ură pură, imaginându-și-o pe Aurora sub acest demon. Fusese învățat că este un păcat să intervii