O Lumină În Inima Tenebrelor. Amy Blankenship

părea a fi un trup în brațele sale.

      *****

      Toya se opri când se apropie de ușă. Adulmecând, se întoarse repede și se îndreptă în direcția opusă intrării. Putea să-i miroasă... deși în mintea lui nu putea să-și dea seama cum și de ce putea. Luând-o la goană pe aleea din stânga clădirii, inima-i bătea cu putere în piept, iar gânduri morbide îi zburau prin minte.

      Fete dispărute și locuri întunecate... Kyoko trebuia să n-aibă vreun fir de păr deranjat ori...

      Intrând în umbre, Toya se opri alunecat, în timp ce teama îi blocă respirația din plămâni. Acolo, încolăcită lângă zidul murdar de cărămidă... era Kyoko. Aceeași frică care l-a țintuit l-a împins să facă o mișcare. Cu următoarea respirație, era lângă ea.

      ÃŽngenunchind, o atinse, căutând viața care i-ar permite inimii lui să înceapă să bată din nou.

      De îndată ce degetul îi atinse gâtul, inima lui s-a pornit deodată cu a ei și a răsuflat ușurat. Mulțumesc lui Dumnezeu... era în viață. O clipă de déjà vu se reflectă într-o amintire nedorită și el o alungă repede de teamă. Simțindu-i alții oameni în apropiere, nu a pierdut timpul și o ridică să o ducă la adăpost. Pe când o ținea aproape de el, Toya își folosea viteza sa supranaturală pentru ai scoate pe amândoi din întuneric.

      *****

      Kotaro îl ținu pe Yohji lipit de zidul de cărămizi, dorind să-i răcorească sângele. Continuarea pedepsei nu mai merita, având în vedere că băiatul a leșinat din nou. Nu l-a lăsat prea ușor pe pământ, dar simți o perturbare a energiei din jurul lui.

      Capul i se smuci în lateral, cu ochii lui albaștri înghețați.

      Kyou privea cum lupul l-a lăsat pe băiat pe pământ, fără să-l ucidă. A recunoscut imediat omul care o hărțui pe Kyoko. Schimbându-și părerea de mai înainte, buzele-i se încovoiară într-un mormăit ușor. Dacă l-ar fi ținut el de gât pe băiat, acesta din urmă n-ar mai fi rămas întreg.

      Ca și cum l-ar fi simțit, licanul și-a întors capul și-și fixă privirea mortală pe el. Kyou putu simți puterea imensă provenind de la lup. O afișa ca pe un avertisment.

      ÃŽn trecut, lupii și vampirii s-au evitat întotdeauna. Nepăsători unul față de celălalt, au ales să se lase în pace. Ambii erau fost apropiați ca putere și nici unuia nu-i păsa de dominația asupra celuilalt. Ei doar existau împreună în aceeași lume, văzându-și de propria viață și trăindu-și viața lor nesfârșită.

      Toate instinctele lui Kotaro se treziră la viață, văzând vampirul în umbră... uitându-se la el. Nu l-a putut vedea suficient de clar pentru a-i identifica trăsăturile distinctive, dar instinctul i-a spus că vânătorul de sânge era o amenințare. Avea încă nevoie să-și elibereze o parte din agitația sângele și-și sparse pumnii, gândindu-se că poate era unul dintre subalternii lui Hyakuhei.

      Chiar când a decis să se întoarcă și să atace, imaginea a devenit mai puternică, apoi s-a vălurit și a dispărut. − Ochi de aur? Kotaro se ridică în toată statura, realizând că aproape îl atacase pe Kyou. − Ce făcea el aici?

      âˆ’ La naiba. Kotaro a șoptit și alergă de teamă că Kyoko nu ar mai fi fost în locul unde a lăsat-o. Trebuia să se întoarcă la ea rapid... erau destui vampiri în jur în seara asta și ea nu putea fi una din victimele lor. și cu Kyou în jur... nu se poate spune cât de periculoase ar putea deveni lucrurile.

      Kyou a reapărut în fața aceluiași zid de cărămidă unde a pus fata. Văzând că nu mai era acolo, ochii lui sângerară roșiatic, iar o urlătură îngrozită izbi aleea goală, producând un ecou pe străzile din jur.

      *****

      Suki și Shinbe l-au întâlnit pe Kotaro la ușa clubului. Apucându-l pe Shinbe de umăr, Kotaro îl întrebă repede. − Mai Kyoko înăuntru? Simțurile sale supraomenești s-au înverșunat, căci instinctele-i spuneau că nu e pe-aproape.

      Suki se ridică înainte, apucându-l pe Kotaro de cămașă și confirmându-și suspiciunile. − Un om a luat-o cam acum zece minute, trebuie să o găsești! Ochii ei s-au umplu de lacrimi în timp ce îi vorbea. − Nu o găsim nicăieri!

      Nu chiar pregătit să o lase pe Suki să plece încă, Shinbe i-a tras mâna, izbind-o de pieptul lui. Își înfășură brațele în jurul ei ca o bandă de oțel. Privind la Kotaro, a adăugat: Ceva tocmai a dus-o de aici.

      Shinbe se uită în jos la forma tremurândă a lui Suki și încercă s-o calmeze. Nu l-ar lăsa niciodată să facă ceea ce dorea fără să se certe. − Îți promit, o vom găsi. Cu promisiunea făcută, el a aruncat o privire înapoi să vorbească încă o dată cu Kotaro, dar gardianul era deja plecat.

      âˆ’ Uu... Unde a plecat? Shinbe se bâlbâi privind în jur, dar nu găsi nici o urmă de gardian. Scuturând din cap, a oftat. A văzut destul de mult rahat pentru o noapte.

      Revenindu-și din starea ei pierdută și lipsită de speranță, Suki a început să se enerveze. − Ar face bine să o găsească pe Kyoko... sau îl fac pe Kotaro kebab la cină... Trăgându-l pe Shinbe în spatele ei ca și cum ar fi schimbat brusc rolurile, adăugă: − La mașina mea! Acum! Să mergem!

      Shinbe aruncă o privire în jurul parcării, de parcă și-ar fi amintit brusc ceva important. − Vorbind despre mașini... Toya lipsește.

      Capitolul 6

      Hyakuhei l-a lăsat pe tânărul pe care-l alese ca unul dintre copiii săi într-o cameră întunecată deasupra sunetelor clubului. Dându-și la o parte părul castaniu și moale din ochii lui închiși, putu mirosi încă aroma fetei impregnată pe pielea băiatului. − Tasuki, îl auzise pe ceilalți chemându-l.

      âˆ’ Ei bine, Tasuki, când te trezești, vei avea un dar foarte prețios din partea mea... darul vieții veșnice. El dădu un zâmbet simpatic, ca și cum ar fi vorbit cu un copil. − Dar vei înțelege... că viața asta e a mea.

      Ochii lui Hyakuhei pâlpâiră roșu, simțind că unul dintre copiii lui îi chemă. Nu-i plăcea să fie deranjat în timp ce aștepta o trezire, dar unul dintre favoriți îl convocă. Știind că subordonatul nu l-ar fi chemat niciodată decât dacă ar fi fost ceva important, el i-a răspuns cererii.

      Privind încă o dată la băiatul pe care-l transformase, corpul lui Hyakuhei licări și dispăru, lăsându-l pe Tasuki singur în limitele camerei încuiate.

      *****

      Yohji