Umbra Morții (Legături De Sânge Volumul 8). Amy Blankenship

i

      Seria Legături de Sânge Volumul 8

      Amy Blankenship, RK Melton

      Translator: Elena Marin

      Drept de Autor © 2012 Amy Blankenship

      Ediția a doua Publicată de TekTime

      Toate drepturile rezervate.

      Capitolul 1

      Chad și Trevor participau la lupta secolului, una din care puțini puteau supraviețui și pleca pe picioarele lor, fără răni prea grave… un concurs de privit fix.

      În cele din urmă, Chad cedă și clipi.

      - Ți-am spus, Trevor, nu este nimic în neregulă cu mine. Crede-mă, dacă aveam puteri supranaturale, le foloseam chiar acum pe tine. Chiar și Ren spune că încă sunt complet uman și nu prezint reacții adverse.

      Chad își luă privirea de la Trevor și îl fixă pe Ren.

      - Haide, spune ceva, susține-mă.

      Ren ridică din umeri, dar îl ignoră pe Trevor, știind că Storm urma să decidă dacă Chad scăpase din încurcătură sau nu.

      - Nu simt nicio putere dinspre el… zero. Încă este uman, din câte îmi dau eu seama. Kriss a spus că s-ar putea vindeca mai repede decât normal… cel puțin pentru o perioadă.

      - Deci nu știm dacă reînvierea lui este permanentă? întrebă Storm, savurând rezolvarea amuzantă a disputei dintre Chad și Trevor. Era uimitor ce lucruri păreau să îl distreze în ultimul timp.

      Ren dădu din cap, intrând în jocul înlănțuirii de idei a lui Storm.

      - Chiar este greu de spus. Singurul mod în care ne putem convinge este să fie ucis din nou și să revină la viață.

      Chad făcu un pas înapoi, îndepărtându-se de grup și ridicând mâna.

      - Nici măcar să nu vă gândiți la asta. Nu sunt vreun cobai și îmi cam place să respir.

      Buzele lui Storm se contractară involuntar, dar se abținu, de dragul lui Chad.

      - Atunci putem presupune fără probleme că n-o să-i crească aripi și c-o să-și ia zborul. Când Chad îi aruncă o privire ca și când bănuia că o luase razna, pierdu mica bătălie cu zâmbetul înăbușit.

      - Te rog, spune-mi că glumești. Ochii lui Chad îl fixară intens, știind că, atunci când Storm spunea așa ceva, cei mai mulți îl luau în serios.

      Hotărât să nu răspundă la această întrebare, Storm își îndreptă atenția către Trevor, care îl privea și el ciudat.

      - Nu văd niciun motiv pentru care Chad trebuie să stea la castel, dacă nu-i place aici. A apărut vreun indiciu cu privire la motivul pentru care a fost luat în vizor, de fapt?

      - NU, și am trimis lupii să supravegheze și să îi cerceteze apartamentul în fiecare zi, dar criminalul nu și-a arătat fața de laș, răspunse Trevor. Lupii ar fi mirosit un demon, dacă vreunul ar fi bântuit încă pe acolo. Dar, chiar și-așa, cred că nu trebuie să se întoarcă acolo. În mod evident, nu este un loc sigur.

      - Vreți să încetați să vorbiți despre mine ca și cum nu sunt aici? Sunt adult și pot să-mi port singur de grijă, Chad se încruntă la Trevor. N-aveți cum să planificați răzbunarea morții mele, când eu nu sunt mort.

      - Ai fost mort, ripostă Trevor. Cei doi bărbați își luară pozițiile de atac pentru un alt concurs de privit fix.

      - Haideți să facem un târg, începu Storm să râdă la o glumă care avea sens doar în mintea lui. Micah și Titus, împreună cu cea mai mare parte a haitei, stau la Night Light. În clubul ăla imens este loc suficient și, oricum, deja ai lucrat cu cei mai mulți dintre ei la stație. Dacă nu vrei să stai aici, de ce nu ești de acord să locuiești acolo, împreună cu haita de lupi?

      - Mie-mi sună bine, declară Trevor cu aplomb. Nu este la fel de sigur ca aici, la castel, dar este un progres față de traiul într-un loc în care un criminal poate intra pur și simplu și să te ucidă.

      - Cine-a murit și te-a făcut șeful meu? Chad aproape că țipă la Trevor.

      - Tu, prostule, răspunse Trevor cu un zâmbet afectat, uimit de cât de ușor îi fusese servită această replică.

      Chad se încruntă la gândul că se transformase dintr-un cobai într-un cățeluș vagabond.

      - Până la urmă, de unde ți-a venit ideea că ei mă vor acolo?

      - De la soră-ta, șopti Trevor dramatic, exploatându-și atuul la maximum. De fapt, Envy a amenințat că-ți dă foc la apartament dacă te prinde că te-ntorci acolo pentru a locui singur.

      - Ce? Chad se strâmbă la partenerul lui. Inventezi din mers… nu?

      - Envy crede că nu ți-ar plăcea să stai la ea, din cauza situației de acum de la Moon Dance. Este o nebunie acolo, de când au început pregătirile pentru petrecerea anuală de Halloween, suprapuse cu lucrările de renovare. Deci, s-au întâlnit cu toții și au discutat despre asta… și, cum Night Light este închis deocamdată, polițaii se cam vântură pe acolo. Și-au închipuit că te vei simți chiar ca acasă.

      Chad rezistă impulsului de a urla la toți cei trei bărbați, care păreau că se raliaseră împotriva lui. Începuse să se simtă ca un copilaș păzit de bonă, dar, în acest moment, era dispus să facă orice pentru a scăpa de la castel. Putea să jure că l-ar fi disecat, dacă i-ar fi lăsat… era o senzație cel puțin ciudată. Era singura ființă umană care locuia în castelul ăsta, dar numai el era tratat ca un ciudat.

      - Hai, Trevor, sunt sigur că Evey este plictisită. Ne poate duce s-o vedem pe Envy și, cât timp vorbesc cu soră-mea… poate că îi poți prezenta lui Devon mașina ta extrem de interesantă, spuse Chad cu o căutătură cruntă, apoi ieși cu pași apăsați din birou.

      Trevor îl privi părăsind camera, apoi îl măsură pe Ren cu privirea.

      - Știi… dacă Evey nu mi-ar fi intrat la inimă, aș fi fost extrem de furios pe tine acum.

      Ren îi aruncă un zâmbet superior.

      - Să fii bun cu ea. Te iubește. Izbucni în râs când Trevor își dădu ochii peste cap și îl urmă pe Chad, părăsind încăperea.

      *****

      Angelica privi în jos, spre intrarea în metrou, apoi în sus, spre soare, știind că avea să-i simtă lipsa, din cauză că se pregătea să intre în subteran. Trebuia să plece de la castel… să fie puțin singură și să muncească, pur și simplu. Syn îi fusese de mare ajutor ca partener în ultima săptămână… dar, spre binele ei, în acest moment simțea nevoia unei scurte separări.

      Deși trebuia să admită că se bucurase de atenția lui Syn, mai devreme, când se trezise și nu îl găsise acolo, începuse să-l caute. A fost ca un fel de semnal de alarmă… nu căutase niciodată pe cineva în felul acesta în viața ei și uite că acum… tânjea după el.

      Avea nervii destul de încordați și așa, cu toată tensiunea sexuală mistuitoare dintre ei… ultimul lucru de care avea nevoie era să se afle în situația în care ea să fie de vină pentru că începuse să se bazeze pe compania lui. Și, pentru ca lucrurile să fie și mai rele, avusese un alt vis chiar înainte să plece de la castel. Nu ar fi permis să o supere dar, cum era doar al treilea vis pe care îl avusese în viața ei… o deranja al naibii de tare.

      Celelalte două visuri fuseseră coșmaruri despre o fetiță-demon sinistră și un oraș însângerat… dar nu și acesta. Făcea dragoste… parcă deschisese ochii la jumătatea visului și se trezise întinsă sub un bărbat, pe un pat de mușchi de copaci, privind o cascadă ce curgea într-o lagună, la câțiva centimetri de ea.

      Întorcând capul pentru a-l vedea pe bărbatul ce o penetrase adânc… simțise încătușarea privirii lui Syn și se trezise brusc din vis.

      Incapabilă să gestioneze prea bine sentimentele pe care i le insuflase visul, se dusese la biroul lui Ren și îi căutase hărțile, alegând cel mai fierbinte loc de