Soarta Dragonilor . Морган Райс

căutând-o pe ea. Nu-și putea imagina că o femeie ca ea ar putea lucra într-un astfel de loc. Se întreba dacă nu cumva au ajuns la locuința greșită.

      "Scuzați-mă, domnule, caut o femeie", i-a zis Erec omului care stătea lângă el, înalt și lat, cu o burtă mare, neras.

      "Nu-i așa că o cauți?" a strigat omul, batjocoritor. "Ei bine, ai ajuns la locul nepotrivit! Acesta nu este un bordel. Deși există unul peste drum, și am auzit că femeile sunt bune și grăsuțe!"

      Omul a inceput sa râdă, prea tare, în fața lui Erec, și câțiva dintre tovarășii lui i s-au alăturat.

      "Nu caut un bordel," a răspuns fără să fie amuzat, "ci o singură femeie, una care lucrează aici."

      "Trebuie să te referi atunci la servitoarea hangiului", a strigat altcineva, un alt bărbat masiv, beat. "E probabil în spate, undeva, spălând pardoselile. Păcat – aș dori să fi fost aici, în poala mea!"

      Toți bărbații au început să râdă tare, copleșiți de propriile lor glume, și Erec s-a înroșit la gândul acesta. S-a simțit rușinat pentru ea. Ca ea să trebuiască să-i servească pe toți acești bărbați infecți – era o mârșăvie pe care n-o putea nici măcar concepe.

      "Și tu cine ești?", a venit un alt glas.

      Un bărbat a pășit înainte, mai masiv decât ceilalți, cu barba și ochii negri, încruntat, cu o falcă largă, însoțit de mai mulți bărbați dubioși. Avea mai mulți mușchi decât grăsime, și s-a apropiat amenințător de Erec, în mod clar apărându-și teritoriul.

      "Încerci să-mi furi servitoarea?" a întrebat el. "Afară cu tine, atunci!"

      El a pășit în față și s-a întins să-l apuce pe Erec.

      Dar Erec, întărit de anii de antrenament, cel mai mare cavaler al regatului, avea reflexe mai bune decât și-ar fi putut imagina acest om. În momentul în care mâinile lui l-au atins pe Erec, el a sărit în acțiune, apucându-i încheietura mâinii într-o priză, învârtindu-l pe bărbat în jurul lui însuși cu viteza fulgerului, apucându-l de partea din spate a cămășii și împingându-l de-a curmezișul camerei.

      Uriașul a zburat ca o ghiulea, și a luat mai mulți bărbați cu el, toți prăbușindu-se pe podeaua micii camere ca niște popice.

      Intreaga camera a devenit tăcută, căci fiecare bărbat s-a oprit și a privit.

      "LUPTĂ! LUPTĂ! "au scandat oamenii .

      Hangiul, uluit, s-a împleticit înapoi în picioare și s-a repezit spre Erec cu un strigăt.

      De data aceasta Erec nu a așteptat. El a pășit înainte pentru a-și întâlni atacatorul, a ridicat un braț, și a adus cotul drept în jos pe fața omului, rupându-i nasul.

      Hangiul a dat înapoi, apoi s-a prăbușit, aterizând în fund pe podea.

      Erec a pășit înainte, l-a apucat și, în ciuda dimensiunilor sale, l-a ridicat sus deasupra capului. A făcut câțiva pași înainte și l-a aruncat pe bărbat, și acesta a zburat prin aer, dărâmând în drum jumătate din cameră.

      Toți bărbații din încăpere au înghețat, oprindu-se din scandat, devenind tăcuți, începând să realizeze că cineva special era printre ei. Brusc însă, barmanul a venit grăbit înainte, cu o sticlă mare deasupra capului, îndreptată direct spre Erec.

      Erec l-a văzut venind și avea deja mâna pe sabie, dar înainte ca Erec să o poată trage din teacă, prietenul lui Brandt a pășit înainte, alături de el, a scos un pumnal de la centură, și i-a pus vârful la gâtul barmanului.

      Barmanul s-a repezit chiar în ea și s-a oprit brusc, cu lama pe cale să-i străpungă pielea. Stătea acolo, cu ochii larg deschiși de frică, transpirând, cu mâna înghețată în aer pe sticlă. Camera a devenit atât de tăcută din cauza impasului că s-ar fi putut auzi un fir de păr căzând.

      "Aruncă-o," a ordonat Brandt.

      Barmanul a făcut aceasta, iar sticla s-a zdrobit de podea.

      Erec și-a scos sabia, cu un zăngănit puternic de metal, și s-a îndreptat spre hangiu, care zăcea gemând pe podea, și a îndreptat-o spre gâtul acestuia.

      "Voi spune asta doar o dată", a anunțat Erec. "Golește această cameră de toate acestea gunoaie. Acum. Cer o audiență cu doamna. Singuri".

      "Ducele" a strigat cineva.

      Întreaga cameră s-a întoarse și, în final, l-a recunoscut pe ducele care stătea acolo, la intrare, flancat de oamenii săi. Toți s-au grabit să-și scoată căciulile și să-și plece capetele.

      "Dacă această cameră nu este goală până când am terminat de vorbit," a anunțat Ducele, "fiecare dintre cei de aici va fi dus imediat la închisoare."

      Camera a izbucnit într-o agitație nebună pe când toți oamenii din interior s-au grăbit să o elibereze, trecând în viteză pe lângă Duce și ieșind pe ușa din față, lăsându-și sticlele neterminate de bere pe oriunde erau.

      "Ieși și tu afară," i-a spus Brandt barmanului, coborând pumnalul, apucându-l de păr și împingându-l afară pe ușă.

      Camera, care fusese atât de gălăgioasă cu câteva clipe înainte, stătea acum goală, tăcută, cu excepția lui Erec, Brandt, a Ducelui și a unei duzini dintre cei mai apropiați oameni ai săi. Ei au închis ușa în urma lor cu un pocnet răsunător.

      Erec s-a întors spre hangiul așezat pe podea, încă amețit, ștergîndu-și sângele de la nas. Erec l-a apucat de cămașă, l-a ridicat cu ambele mâini și l-a așezat pe una din băncile goale.

      "Mi-ai distrus afacerea în această noapte," a scâncit hangiul. "Veți plăti pentru asta."

      Ducele făcu un pas înainte și-l pălmui.

      "Pot să pun să fii ucis pentru încercarea de a-l ataca pe acest om," l-a certat Ducele. "Nu știi cine e? Acesta este Erec, cel mai bun cavaler al regelui, campionul Cavalerilor de Argint. Dacă el alege, te poate ucide el însuși, chiar acum."

      Hangiul s-a uitat la Erec, și pentru prima dată, o frică adevărată i-a traversat fața. Aproape că tremura pe scaun.

      "N-am avut nicio idee. Nu v-ați anunțat sosirea. "

      "Unde este ea?" a întrebat Erec, nerăbdător.

      "E în spate, curăță bucătăria. Ce vrei de la ea? Ți-a furat ceva? E doar o servitoare."

      Erec și-a scos pumnalul și l-a ținut la gâtul omului.

      "Numește-o iar ‘servitoare’," l-a avertizat Erec", și poți fi sigur că-ți voi tăia gâtul. Ai înțeles?", a întrebat el cu fermitate, ținând lama apăsată pe pielea omului.

      Ochii bărbatului au fost inundați de lacrimi, și a dat încet din cap.

      "Adu-o aici, și grăbește-te," i-a ordonat Erec și l-a tras, împingându-l, trimițându-l în zbor prin cameră, către ușa din spate.

      Pe când hangiul a plecat, s-a auzit un zăngănit de vase din spatele ușii, strigăte îndepărtate, și apoi, câteva momente mai târziu, ușa s-a deschis și au ieșit mai multe femei, îmbrăcate în zdrențe, cu halate și bonete, acoperite cu grăsime din bucătărie. Erau trei femei mai în vârstă, pe la șaizeci de ani, iar Erec s-a întrebat pentru o clipă dacă hangiul știa despre cine vorbea el.

      Și apoi, ea a ieșit – și inima lui Erec i s-a oprit în piept.

      Abia mai putea respira. Era ea.

      Purta un șorț, acoperit cu pete de grăsime, și își ținea capul aplecat, prea rușinată să se uite în sus. Părul ei era legat, acoperit cu o pânză, obrajii ei erau plini de murdărie – și totuși, Erec era îndrăgostit lulea de ea. Pielea ei era atât de tânără, atât de perfectă. Avea pomeții ieșiți în afară, sculptați, un nas mic acoperit cu