Soarta Dragonilor . Морган Райс

tărâm.

      "PREDAȚI-VĂ!" a strigat Kolk.

      Peste tot în jurul lui Thor baieții și-au lăsat vâslele, cu un geamăt colectiv, trăgându-și sufletul. Thor a făcut același lucru, simțindu-și fiecare mușchi din corp tremurând și recunoscător pentru pauză. S-a lăsat să alunece, icnind după aer, și a încercat să-și relaxeze mușchii dureroși în timp ce barca lor a alunecat în aceste ape noi.

      În cele din urmă Thor și-a revenit, s-a ridicat și a privit în jur. S-a uitat în jos, la apă, și a văzut că își schimba culoarea: era acum un roșu deschis, luminos, strălucitor. Intraseră într-o altă mare.

      "Marea Dragonilor", a spus Reece, lângă el, privind și el în jos cu mirare. "Se spune că are culoarea roșie de la sângele victimelor sale."

      Thor s-a uitat la ea. Bolborosea în unele locuri, iar în depărtare, fiare ciudate au apărut din apă pentru câteva clipe, apoi s-au scufundat. Niciuna nu a zăbovit destul de mult pentru ca el să le vadă bine, dar el nu vroia să își încerce norocul și să se aplece mai aproape.

      Thor s-a întors și a încercat să înțeleagă tot ce îl înconjura, dezorientat. Totul aici, pe această parte a zidului de ploaie, părea atât de străin, atât de diferit. Era chiar și o ceață roșie ușoară în aer, plutind jos deasupra apei. A privit orizontul și a reperat zeci de insule mici, împrăștiate ca niște pietre de hotar la orizont.

      O briză puternică s-a ridicat și Kolk a pășit înainte și a lătrat:

      "RIDICAȚI PÂNZELE!"

      Thor a sărit în acțiune împreună cu toți băieții din jurul lui, apucând funiile și trăgându-le pentru ca pânzele să prindă briza. Velele au prins vântul și o rafală i-a împins mai departe. Thor a simțit barca mișcându-se sub ei mai repede decât o făcuse vreodată, și s-au îndreptat spre insule. Barca dansa în sus și în jos pe valuri uriașe, care creșteau de nicăieri, deplasându-se ușor.

      Thor și-a făcut drum spre prova, s-a sprijinit de balustradă și a privit afară. Reece a venit lângă el și la fel și O'Connor, pe cealaltă parte. Au stat toți umăr la umăr, iar Thor a privit cum lanțul de insule se apropia rapid. Au stat acolo în tăcere pentru o lungă perioadă de timp, Thor savurând briza umedă în timp ce trupul i se relaxa.

      În cele din urmă, Thor și-a dat seama că ei căutau o insulă anume. A crescut mai mare, și Thor a simțit un fior când și-a dat seama că era destinația lor.

      "Insula de Ceață", a spus Reece, cu venerație.

      Thor a studiat-o cu mirare. Forma sa a început să intre în câmpul vizual – era stâncoasă și abruptă, stearpă, și se întindea câteva mile în fiecare direcție, lungă și îngustă, cu o formă ca de potcoavă. Valuri uriașe se prăbușeau pe malul ei, huruitul auzindu-se chiar de aici, creând jeturi enorme de spumă când întâlneau bolovani enormi. Dincolo de bolovani era o fâșie foarte îngustă de teren, iar apoi un zid de stânci se ridica drept în sus, la înălțime. Thor nu vedea cum ar putea  barca lor să acosteze în siguranță.

      Adăugând la ciudățenia acestui loc, o ceață roșie zăbovea peste întreaga insulă, ca o rouă, strălucind în soare. Aceasta îi dădea o senzație de rău augur. Thor putea simți ceva inuman, nepământean, despre acest loc.

      "Se spune că a supraviețuit milioane de ani", a adăugat O'Connor. "E mai în vârstă decât Inelul. Mai veche, chiar, decât Imperiul."

      "Aparține dragonilor", a adăugat Elden, venind lângă Reece.

      În timp ce Thor privea, dintr-o dată al doilea soare a coborât de pe cer; în câteva momente ziua a trecut de la însorită și luminoasă la aproape apus, cerul mânjit cu nuanțe de roșu și purpuriu. Nu-i venea să creadă: niciodată până atunci nu mai văzuse soarele mișcându-se așa de repede. Se întreba ce altceva era diferit în această parte a lumii.

      "Trăiește vreun dragon pe această insulă?" a întrebat Thor.

      Elden clătină din cap.

      "Nu. Am auzit că trăiește în apropiere. Ei spun că ceața roșie este creată din respirația unui dragon. El o expiră în timpul nopții de pe o insulă vecină, iar vântul o poartă și acoperă insula în timpul zilei."

      Thor a auzit un zgomot brusc; la început suna ca un huruit scăzut, ca de tunet, lung și destul de tare pentru a face barca să vibreze. Krohn, încă în cămașa lui, lăsă capul în jos și scheună.

      Toți ceilalți s-au întors și Thor s-a întors și el și a privit afară; undeva la orizont a crezut că ar putea vedea conturul slab al flăcărilor acoperind apusul, apoi dispărând în fum negru, ca o mică erupție vulcanică.

      "Dragonul", a spus Reece. "Suntem pe teritoriul său acum."

      Thor a înghițit, întrebându-se.

      "Dar atunci cum putem fi în siguranță aici?" a întrebat O'Connor.

      "Nu ești în siguranță nicăieri", a venit un glas răsunător.

      Thor s-a întors și l-a văzut pe Kolk stând acolo, cu mâinile în șolduri, privind la orizont peste umerii lor.

      "Acesta este scopul Sutei, să trăiți cu riscul de a muri în fiecare zi. Acesta nu este un exercițiu. Dragonul trăiește aproape, și nu există nimic care să-l oprească să ne atace. Probabil că nu o va face, pentru că el își păzește cu gelozie comoara pe propria insulă, iar dragonilor nu le place să-și lase comorile neprotejate. Dar veți auzi mugetele lui, și îi veți vedea flăcările pe timp de noapte. Și dacă l-am supăra cumva, nu putem spune ce se poate întâmpla."

      Thor a auzit un alt huruit scăzut, a văzut o altă explozie de flăcări la orizont, și a privit în timp ce s-au apropiat de insulă, din ce în ce mai aproape, cum valurile se spărgeau de ea. S-a uitat în sus la stâncile abrupte, un perete de stâncă, și se întreba cum vor ajunge vreodată în partea de sus, pe teren plat și uscat.

      "Dar nu văd nicăieri un loc de acostare pentru o navă ", a spus Thor.

      "Ar fi prea ușor," a ripostat Kolk.

      "Atunci cum ajungem pe insulă?" a întrebat O'Connor.

      Kolk zâmbi spre ei, un zâmbet rău.

      "Înotați", a spus el.

      Pentru o clipă, Thor se întrebă dacă el glumea; dar apoi își dădu seama, după expresia de pe fața lui, că el nu o făcea. Thor a înghițit cu greu.

      "Înotăm?" a repetat Reece, nevenindu-i să creadă.

      "Aceste ape sunt pline de monștri!" a spus Elden.

      "Oh, asta e cea mai mică problemă", a continuat Kolk. "Acele maree sunt înșelătoare; acele vârtejuri vă trag în jos; aceste valuri vă vor zdrobi de acele stânci colțuroase; apa este fierbinte; și dacă veți trece de stânci, va trebui să găsiți o cale de a urca pe aceste stânci, pentru a ajunge la teren uscat. Dacă monștrii din mare nu vă prind mai întâi. Bine ați venit în noua voastră casă."

      Thor a stat acolo cu ceilalți, la marginea balustradei, privind în jos la marea spumegândă de sub el. Apa se învârtea sub el ca un lucru viu, mareea crescând tot mai puternică în fiecare secundă, balansând barca, făcând dificilă păstrarea echilibrului. Jos, apele s-au dezlănțuit, fierbând, într-o culoare roșu aprins, părând să conțină sângele iadului însuși. Cel mai rău dintre toate, cum Thor le urmărea îndeaproape, aceste ape erau deranjate la fiecare câțiva pași de ieșirea la suprafață a unui alt monstru marin, care se ridica, clămpănea din dinții lungi, apoi se scufunda.

      Nava lor a coborât brusc ancora, departe de țărm, și Thor a înghițit în sec. S-a uitat în sus la bolovanii care înconjurau insula, și s-a întrebat cum vor ajunge de aici până acolo. Sunetul spargerii valurilor a crescut mai puternic cu fiecare secundă, toți fiind obligați să strige ca să fie auziți.

      În