Amintiri în palme. Rurac Dan

Читать онлайн.
Название Amintiri în palme
Автор произведения Rurac Dan
Жанр Зарубежные стихи
Серия
Издательство Зарубежные стихи
Год выпуска 2020
isbn



Скачать книгу

bucuri

      când

      vei fi

      aproape

      mort…

      ***

      Prefer mereu liniştea mea din miezul nopţii.

      Înnecat de fum ca un drum de ţară şi dulce ca mierea…

      Zici că numele meu e Alin Durerea.

      Gândul mi-e pansament de la o vreme

      Aduc flori la morminte prin cuvinte crizanteme

      Sunt complicat de simplu, e românesc filmul

      Aş fi putut să fiu mai mult, dar n-am fost tipul

      Care să vrea mai mult de la viaţă,

      Golan batrân cu nopţi nedormite pe faţă…

      ***

      Dragostea, poate…e dăruirea divinităţii, fiindcă doar cu numele tău îmi pot alina durerea.

      ***

      Ne fură timpul hoţii..

      Viaţă e doar sărbătoria morţii…

      ***

      Să fii adult e să fii copil cu datorii.

      ***

      Frunze se târăsc,

      Întristări pe vânt

      Prin copacii goi.

      Îmi imaginez…

      Că umblam prin parc,

      Astă-vară, noi.

      Chiuie pe vânt,

      În geam somnoros,

      Idealuri noi…

      _______________________

      Noi suntem un râs

      Mângâiat în cer

      Pe motiv de ploi…

      ***

      Nopţile lungi cu pastile şi Biblie

      Nopţile – dungi pe poala celestă

      Omul devine o figură nevizibilă

      Când duce viaţa pe fund…

      ***

      Istoria este integrarea a diverselor procese în spectrul liniar pre numele – timp. Iar timpul e ecvivalent unei prizme, edificiate de trei îndemânatici: trecut, prezent şi viitor.

      ***

      Pentru ca totul să se termine

      Pentru ca să mă simnt mai puţin singur

      Nu-mi mai rămâne decât să-mi doresc

      Cât mai mulţi spectatori

      Şi să fiu primit de ei

      Cu strigăte de ură…

      ***

      Singur, sunt sigur că aşa mi-a fost scris.

      Mi-aş da toata durerea la schimb pentru implinirea unui vis.

      E trist! Şi tu eşti trist, dacă m-asculţi pe mine.

      Copile, fă ceva să iţi fie măcar ţie mai bine

      Şi nu-ţi fă griji, dacă vei pierde tot ce ai adunat o viata, iţi las un loc de veci lânga poeţi

      morţi dar incă-n viaţă..

      Invaţă să nu-ţi păstrezi sufletul in gheaţă

      Ieşi in faţă

      Căci la sfârşit e doar un cimitir şi multă ceaţă…

      ***

      Mi-a ajuns să te privesc, ca să simt cât imi eşti de dragă…

      ***

      Un vânt iernatic… Umed şi rece

      Bătea c-o jalnicie de copil

      Din satul ameţit de ceaţa

      Fulgilor rătăcitori....

      Din văzduhul cenuşiu

      Picură atâta singurătate

      Că pare sufletul împovărat.

      Şi plămădit de pustietate.

      Pe aripile îndelungate

      Aducea zvonuri

      De gemete înăbuşite

      Zilelor condamnate…

      Te opreşti…

      Lumea pare

      O stinsă lumânare

      De-o plumbă culoare…

      ***

      O lumină firavă

      De primăvară

      În cerul de ţeavă

      C-o formă gravă

      Sau transparentă

      În sens – inocentă

      Se topea lent

      În amurg violet

      Şi asfinţitul plângea

      Pe umărul norului

      Ce fumega

      Ş-apoi atingea

      Văzduhul limpeziu

      ....atât de viu…

      Ce-mi spune să fiu

      O rudă, ori fiu

      Soarelui griu

      Lanului de grâu

      Dar eu sunt un om

      Adus în acest vis

      În trupul de pom

      Şi-am fost ucis

      De apostoli în casă

      Lângă fereastră

      Unde valuri de noapte

      Spumegaseră-n şoapte

      Că neantul e-un fluviu

      Ce se scrijela-n piatra

      Steclelor colorate.

      ***

      Sunt un nimic fără de tine

      Sunt aceea ce ţi-am spus..

      Sunt un nimic fără de tine

      Adesea îmi ridic ochii sus

      Spre poala adâncă a cerului…

      Respir greu… mai des iau pastile..

      Din când în când adorm

      Spre dimineaţă..

      Beau multă cafea

      Să-mi fie noaptea fără somn..

      Dar zilele ca nişte lanţuri

      Prin preajma mea repede zbor.

      Sunt un nimic…

      Doar Dumnezeu

      Mă vede încă viu

      Chiar dacă am slăbit până la coaste

      Chiar dacă faţa-mi e palidă

      Şi ciarcănile-s prezente mereu

      Sunt un nimic

      Şi fără de tine-mi este greu…

      Cât chinul ăsta mă va coaste?..

      În ce valută mă voi răsplăti?

      Fumez mai rar…căci fumul nu ajută

      Mai rar visez ceva interesant

      Конец ознакомительного фрагмента.

      Текст