Amintiri în palme. Rurac Dan

/p>

      Acest volum este un mic copăcel ce a înflorit în adâncurile finite… într-un suflet de copil care din toate puterile cerşeta suprafaţa pământului, sperând că va găsi cândva în ceaţa zilelor cu numele "Nihil" , o ruptură de lumină, plămădită cu nectarul dragostei… Un trunchi de om, închegat ca din granit, o inimă flăcăroasă, iute şi topitoare, un orb nepriceput, o tânără umbră, deja împăcată cu legele morţii, un boţ de lut cu ochi de copil, o frunză primăverească ce-şi topea lumânarea existenţei în răzleţea drumurilor bătrâni, fiind dusă pe aripile vântului în prăpastiile veşnicii căutări…în şuvoiul artificialităţii spirituale. Şi a întuit copilul: chiar dacă nu găseşti aceea ce mult timp cauţi, atunci rămâne doar praful efortului depus, şi acest praf a fost numit "cuvânt". O putere ce se lăfăieşte în prosoapele inimii. Şi-a dat seama copilul că cuvântul, orice cuvânt nu e nimic decât o rană a tăcerii.

      ***

      Mi-a rămas…

      Mi-a rămas o viaţă să trăiesc

      Mi-a rămas un vis să văd

      O durere a rămas ce mă frământă…

      Câte-o dată vreau să zăbovesc

      Clipa când răsună harpa inimii

      Niciodată n-aş dori eu să opresc

      Însuflarea-n cer a liniei

      Care-a fost pictată cu o pană

      Muiată în aurul Luceafărului.

      ***

      Din timp în timp…

      Din viaţă-n – moarte

      Eu mă închin

      La miez de noapte

      Lui Dumnezeu

      Cu a mele şoapte

      Pe care el…

      Le-aude poate

      Şi le acumulează-n fapte.

      ***

      Pastile…pastile…

      Şi gânduri ostile..

      Dureri cа moşie

      Pentru măduva ta..

      ***

      zic timp, te rog, mai stai lângă mine

      Că te simt mereu fugind şi nu e bine

      Mai vreau să zic câte ceva celor care

      după atâtea lovituri au rămas în picioare.

      ***

      Să scrii poezii

      E precum să faci

      Dulceaţă din trandafiri…

      ***

      Prea târziu la libertate

      Prea devreme pentru acte

      Societate..

      Bănci şi rate..

      Şi familii destrâmate.

      ***

      … Şi …alte drumuri ş-încercări

      Credeam că n-am de ales

      Ştiam că am doar o şansă…

      Asta-i tot ce-am înţeles.

      Puţin refuz ce-l primesc

      Atunci când decide soarta

      Se urcă toţi în tren

      Dar destinaţia e alta…

      ***

      Înainte de viaţă..

      Sau poate şi moarte..

      Nu contează

      În ce mărime şi sens

      Eu îţi spun

      Aidoma unui frate..

      Te iubesc, existenţă, te iubesc…

      Chiar şi nu-s aşa cifre

      Şi litere..

      Să emane determinaţii corecte

      Cea mai mare a mea demitere..

      A fost de-a sănătăţii aspecte..

      ***

      Plutesc corabii de nori

      În marea domniei celeste

      Tresar pe suflet fiori

      Şi frigul mă mânâncă la coaste…

      ***

      Ascultă, Mary..

      Iată mâina mea..

      Iată ochii cu focul nestingător.

      Iată inima ce bate c-o melodie grea..

      Iată sufletul meu alinător.

      Poţi lua…

      Poţi fura

      Ce doreşti..

      Ce îţi place

      Doar…în ziua când va ploua..

      Eu te rog:

      Nu te duce!..

      Fiindcă stelele n-o să sclipească în geam.

      Fiindcă vântul va bate în stecla cororată..

      Eu te rog: nu te duce..

      Asta-i tot ce am..

      Un trup, un fantom şi pe umeri o cruce.

      Eu rămân între patru pereţi

      Şi mi-i greu.

      Căci din fiecare sunt abandonat cu urlet

      Şi s-aşează un necestiv duh pe pleu..

      Şi-mi lipeşte ceafa cu burlet…

      Ascultă, Mary,

      Eu te rog..

      Să nu

      Pleci..

      Doar rămâi în casă pân' dimineaţă..

      Eu îţi dau ce doreşti

      Chiar şi viaţa mea

      Numai ascunde-mă, te rog,

      De ceaţă…

      ***

      În faţa

      acestei nopţi

      Pline de

      semne

      şi stele

      Mă deschid

      pentru a câta oară

      la

      Calda

      Indiferenţă a

      lumii…

      Am

      Înţeles

      că focul se

      stinge

      Atunci

      Când

      devii fericit…

      Când nu

      mai eşti

      acel individ

      Care consumă tutun

      sau tare

      lichid

      Din

      motive

      phihofizice,

      Fiind

      tâmpit.

      Fiind

      jâgnit

      de-o deflagraţie spirituală.

      Am trecut

      de mult prin

      focul

      care-acum

      s-a stins,

      Atât de trist,

      acum sunt

      de neatins,

      E