Lumina Nopții (Legături De Sânge Cartea 2). Amy Blankenship

două săptămâni.”

      „Poftim?” Întrebă Warren brusc furios. "De ce nu ați venit la noi pentru ajutor?"

      ”Din cauza jurnalului stupid,” l- a luat în râs Kat. "Evident, îi era teamă că nu ne-am putea descurca cu ce spune, din cauza sensibilităților noastre".

      Michael scutură din cap, știind că până când cele două familii nu își vor rezolva diferendele, ar trebui cel mai probabil să se joace de-a arbitrul. "Bine, în timp ce lucrăm la problema vampirilor, vom avea în vedere și orice indicii despre dispariția lui Micah."

      "Logica indică faptul că Micah se va întoarce în cele din urmă din propria inițiativă, întotdeauna o face," ridică din umeri Quinn.

      Kat privea pe fereastră, încă fumegând. Cum îndrăznește Quinn să sugereze că fetele nu ar trebui să fie implicate? Ar putea s-o țină pe Alicia deoparte dacă ar vrea, și cel mai probabil ar trebui, ținând cont că este mai tânără decât oricare dintre ei. Dar dacă ar îndrăzni să încerce să o oprească pe ea, atunci ar avea o surpriză uriașă. Problema este că acum era îngrijorată și pentru Micah.

      Quinn ar fi trebuit să lase totul la o parte și să-i cheme. Doar știa că ar fi ajutat în ciuda diferendelor. Și dacă părinții lor s-au ucis unii pe alții... păcatele părinților nu ar trebui să cadă pe copiii lor.

      Deși ea nu știa, Warren era, în tăcere, de acord cu Kat. Quinn ar fi trebuit să-i contacteze în clipa în care Micah a fost dat dispărut. Era foarte conștient de controversele explozive pe care frații le puteau avea unul cu celălalt. Dezacordurile s-ar încheia, de obicei, cu Micah ieșind nervos și dispărând zile întregi... dar nu săptămâni.

      Steven și Nick păstraseră legătura de-a lungul anilor, iar Nick îl ținea la curent în legătură cu familia pumelor. Când Micah și Quinn se certau, Micah îi spunea întotdeauna lui Steven unde mergea, dacă ar fi plecat pentru mai mult de o zi. De data aceasta, Micah nu a lăsat nimănui niciun mesaj, însemnând că nu urma să lipsească atât de mult.

      "După cuibul periculos de vampiri pe care Steven și cu mine l-am găsit la biserică, nimeni nu trebuie să mai iasă în seara asta singur. Trebuie să facem echipe,"a spus Quinn schimbând subiectul.

      Steven se simți ciudat când imaginea fetei pe care o găsise și pierduse în noaptea aceea îi fulgeră prin minte. "Cred că mă voi întoarce acolo în seara asta pentru a mă asigura că biserica este curată încă. Se poate să fi omis ceva.”

      "Voi merge cu Steven", a adăugat Nick dorind să-și petreacă timpul cu vechiul său partener de trăsnăi.

      Kat simți un moment de panică, în timp ce făcea tăcută calculele. Michael, fără îndoială, va merge împreună cu Kane și ea oricum chiar nu își dorea să facă pereche cu Kane pentru că era departe de a fi stabil. Asta însemna că rămăseseră Warren și Quinn.

      ”Mă duc cu Warren,” se oferi Kat.

      ”Nu,” o corectă Warren. ”Avem nevoie de cineva care să păzească clubul.”

      ”Doar pentru că sunt fată, nu înseamnă că nu pot descurca pe cont propriu,” îi avertiză Kat, apoi ieși calm din cameră.

      Toți bărbații din cameră se ploconiră când închise încet ușa din spatele ei.

      ”La naiba,” șopti Nick. "Aproape că îmi doresc să fi trântit ușa."

      Steven și Quinn nu au mai văzut-o pe Kat de câțiva ani, dar își puteau aminti foarte bine temperamentul ei. O ușă care se închide ușor, în spatele lui Kat furioase, era de zece ori mai rău decât o ieșire dramatică. Era nervoasă... nu, trecuse demult de punctul acela nervos. Era furioasă.

      „O să-l sun pe Devon și să-l informez despre ce se întâmplă,” spuse Warren și scoase telefonul din buzunarul din față al pantalonilor. Ura să îi facă asta fratelui său, dar dacă nu-și mișcă fundul acasă, s-ar putea să nu mai aibă deloc ce mișca. Apăsând un număr pe apelare rapidă, se îndreptă spre o altă ușă care ducea către dormitorul adiacent.

      Warren așteptă în timp ce telefonul de la celălalt capăt al apelului continua să sune. În cele din urmă, a auzit pe cineva răspunzând și mormăind imediat după asta niște imprecații.

      „Ce naiba vrei?" Întrebă Devon, părând mahmur dar fericit.

      Warren a transmis rapid ce se întâmplase de la plecarea lui Devon și Envy cu nu mai mult de douăzeci și patru de ore în urmă.

      Devon oftă: „La naiba, plec și eu din oraș și totul se duce dracului.”

      „Îți dau câteva zile, apoi trebuie să fii acasă". spuse Warren. ”Totodată, am nevoie să faci ceva pentru mine în aceste câteva zile.”

      „Ce anume?" A întrebat Devon părând să fie mult mai treaz.

      „Vreau să-l întrebi pe Kriss dacă ne va ajuta. Spune-i că Dean s-a angrenat deja dar probabil că vom avea nevoie și de el. Dacă este necesar, fă-o pe Envy să o convingă pe Tabatha că avem nevoie de Kriss aici pentru că, din câte am auzit, dacă ea se va întoarce atunci proscrișii o vor urma.”

      „Voi vedea ce pot face,” spuse Devon. „Kriss e un ciudat. Merge în pasul lui, să știi.”

      Warren dădu din cap: „Îmi amintește de altcineva pe care-l cunosc.”

      Devon chicoti, „Bine frate mai mare, dar nu fac nicio promisiune."

      "Ne vedem în câteva zile." A spus Warren și a închis telefonul.

      *****

      Quinn o observă pe Kat pe unul dintre monitoarele de supraveghere de pe perete. De vreme ce toți îl așteptau pe Warren să-și termine apelul, se apropie de monitoare ca și cum ar fi fost plictisit. Dar nu plictiseală a simțit când s-a uitat la Kat.

      Se gândise cu ani in urmă că era frumoasă, dar subestimase ceea ce va deveni. De-a lungul anilor, veghease asupra ei de la distanță. Chiar angajase spioni să lucreze aici la Moon Dance și să-i raporteze... deși ultimul pe care l-a trimis ajunsese una dintre cele mai recente victime ale crimei.

      Se încordă când un tip merse direct spre unde stătea Kat în spatele barului și o prinse de braț. Camera fiind înclinată perfect, Quinn își dăduse seama că tipul respectiv nu era într-o dispoziție prietenoasă.

      *****

      Trevor se îndreptă grăbit spre Moon Dance, neștiind dacă dorea să distrugă localul sau să-și înece furia în câțiva litri de alcool. Încercase să o contacteze Envy dar, evident, se ascundea de el. Tabatha și Kriss își selectau probabil apelurile împreună cu ea. Când îi întrebase pe fratele atotștiutor unde naiba era Envy, acesta vru să îi smulgă capul lui Chad pentru că fusese atât de vag cu privire la locația ei.

      Trevor o reperă pe Kat servind băuturi în spatele aceluiași bar unde lucrase întotdeauna. Se întinse și-i strânse brațul pentru a-i atrage atenția, dar modul în care l-a privit îl făcu să se retragă și să ia un loc.

      „Oferta cu tasere s-a încheiat. Îți pot aduce altceva? Cum ar fi calitatea de membru pe viață la unul dintre celelalte baruri?” Kat flutură genele nevinovată. În cele din urmă, privindu-l în ochi și văzând suferința zbătându-se pe acolo, ea ridică din umeri: „Scuze, adevărata mea țintă este inaccesibilă. Cu ce te pot servi?”

      Trevor își frecă tâmplele cu buricele degetelor. Blestemat să fie dacă ar înțelege vreodată sexul opus. Nu era ca și cum ar fi ușurat treaba. „Cu niște răspunsuri, ar fi drăguț."

      ”Cum ar fi?” întrebă Kat.

      "Cum ar fi, unde se ascunde prietena