Lecțiile Inimii. Dawn Brower

      ─ Da, am. A trecut pe lângă el și s-a așezat într-un scaun. A pus picior peste picior și și-a pus mâinile în poală.

      ─ Știu că Reese are un bilet în plus pentru un invitat și eu la fel. Puteți merge ca perechile noastre. Și ... tăcere. Carter și-a deschis și și-a închis gura de câteva ori în timp ce procesa informația. Se întreba, probabil, care era trucul. Cerea o fată prea mult să vrea drept partener un detectiv frumos?

      ─ Și care este beneficiul tău? Era mai mult o acuzație decât o întrebare. Își admiră unghiile înainte de a răspunde. Trebuia să răspundă cu grijă.

      ─ Ai de gând să o faci pe Reese să te ia cu ea, nu-i așa? Olivia bătea cu unghiile pe brațul scaunului.

      ─ Dar asta nu contează. Lasă-l pe Dane să meargă cu ea pentru ca oamenii să nu aibă milă de ea. Sunt sigură că mă poți tolera câteva ore. Spera ca Reese să fie de acord cu ea. Olivia cu siguranță nu ar vrea să-și ia fratele drept însoțitor, îl adora pe Preston, dar nici o femeie nu voia să petreacă ore cu fratele ei dacă era posibil. În plus, Preston, probabil ar lua-o pe Jessica și practic ar ignora-o pe Olivia toată noaptea. Practic ... Nici măcar fratele ei nu era disponibil.

      ─ Sunt de acord, a spus Reese. Slavă Domnului ... acum să-l facă pe Carter să realizeze că avea nevoie de Olivia. Și nu doar într-un fel. Era un urs morocănos, dar într-un fel îi plăcea asta la el. Cu siguranță ajuta faptul că era superb și cu mușchi pe care murea să îi atingă și poate chiar linge puțin.

      ─ Dane este capabil să se asigure că ajung în siguranță. Nu vreau ca oamenii să creadă că nu am putut găsi un însoțitor și a trebuit să-mi iau fratele.

      Carter s-a uitat la Dane și a întrebat:

      ─ Nu ai nimic de comentat.

      El a ridicat mâinile în aer.

      ─ Nu mai încerc să discut cu sora ta de câteva ore. Sunt prea obosit. Când este al naibii eveniment, oricum? Și te rog spune-mi că nu trebuie să-mi pun un smoching.

      A... Bietul Dane. Reese probabil fusese dificilă mai devreme. Olivia nu o învinovățea. Dacă era ocupată ... Dar, ce naiba avea în cap? Petrecea multe ore cu Dane, care era evident o plăcea. Ce nu mergea acolo? Suspecta multe și dacă ar putea, ar descoperi adevărul. Dar întâi trebuia să se ocupe de propria ei captură și să facă ce vrea cu el. Carter era ... intrigant și îl dorea. Cel puțin pentru un scurt timp, în funcție de cât de docil se dovedea a fi.

      ─ Este sâmbăta asta, a spus Olivia. S-a ridicat și i-a dat lui Carter o bucată de hârtie.

      ─ Asta e adresa de unde să vi să mă iei și Dane dragule, e cravată neagră. Pune-ți măcar un costum. Ura să dea vești proaste ... de fapt, depindea de veștile proaste. Uneori era de-a dreptul satisfăcător să le dea. Mai ales, atunci când câștiga un proces. Era cel mai bun fel de veste proastă de dat ... adversarului ei.

      După ce a terminat ce a avut de spus, a ieșit liniștită din birou. În timp ce mergea pe hol a auzit-o pe Reese spunând,

      ─ Viața mea e de rahat. Olivia se gândea că Reese se înșela cumplit. Devenea interesantă dacă ar putea vedea darul care i se oferise. Desigur, Nolan se putea concentra asupra ei, dar avea un bărbat serios lângă ea să o protejeze. Unul care clar o iubea și ar fi murit pentru ea.

      Olivia nu avea așa ceva. De abia avea un bărbat interesat în ea și da, Carter o dorea. Se ciorovăia cu ea, dar se vedea dorința în privirea lui. Mai ales când credea că nu ea nu îl vede. Îl observase ... Dar el niciodată nu a acționat. Insinuările lui erau menite să o îndepărteze. Carter nu era șovinistul care pretindea a fi. Avea fobie de relații și ea avea un sentiment, că, dacă găseau drumul unul către altul lucrurile s-ar putea schimba. Cel puțin dacă se relaxa suficient de mult timp să își dea seama că le-ar putea fi bine împreună. Avea mult de lucru cu el.