.

atunci când a făcut-o, că nu era nimeni acolo.

      El a observat tăciunii aproape stinși ai focului din șemineu, care trebuie să fi fost stins cu ore în urmă. Dar nu erau semne de bunuri, de orice ar arăta că ei erau încă acolo. Ea plecase. Probabil cu tipul ăla. De ce nu a putut ea să-l aștepte? Să-i dea o șansă? Chiar doar pentru câteva ore?

      Sam a simțit ca și cum cineva l-ar fi lovit în burtă, cât de tare putea. Propria lui soră. Nici ei nu-i mai păsa.

      Trebuia să se așeze. S-a așezat pe o grămadă de fân și și-a odihnit capul în mâini. Putea simți cum revine durerea de cap. Ea chiar o făcuse. Plecase. Oare plecase pentru totdeauna? Adânc în interior, el a simțit că ea o făcuse.

      În cele din urmă a respirat adânc. Bine.

      Se simțea din nou devenind dur. Era pe cont propriu. Știa cum să se ocupe de asta. Oricum nu avea nevoie de nimeni.

      "Bună."

      Era o voce frumoasă, blândă, de femeie.

      Sam s-a uitat în sus, sperând pentru o clipă că este Caitlin. Dar știa deja, din momentul când o auzise, că nu era. Era cea mai frumoasă voce pe care o auzise vreodată.

      O fată stătea în intrarea hambarului, sprijinindu-se relaxată de perete. Uau! Era superbă. Avea păr roșcat, lung, ondulat, și ochi verzi luminoși. Un corp perfect. Și arăta de vârsta lui, poate cu câțiva ani mai în vârstă. Uau! Era tare de tot.

      Sam s-a ridicat.

      Nu-i venea să creadă, dar modul în care se uita la el, părea că flirtează, ca și cum chiar îi plăcea de el. Nu văzuse niciodată o fată care să se uite la el în felul ăsta. Nu-i venea să creadă ce noroc.

      "Sunt Samantha", a spus ea dulce, pășind înainte și întinzând o mână.

      Sam a făcut un pas înainte și și-a pus mâna într-a ei. Pielea ei era atât de moale.

      Oare visa? Ce făcea fata asta aici, în mijlocul pustietății? Cum a ajuns aici în primul rând? El nu auzise o mașină oprindu-se, nici nu auzise pe cineva mergând spre hambar. Și tocmai ajunsese acolo. Nu înțelegea.

      "Sunt Sam", a spus el.

      Ea a zâmbit larg, dezvăluind dinți perfecți, albi. Zâmbetul ei era incredibil. Sam și-a simțit genunchii înmuindu-se, cum ea se uita direct la el.

      "Sam, Samantha," a spus ea. "Îmi place cum sună."

      El s-a uitat înapoi, neștiind ce să spună.

      "Te-am văzut aici și m-am gândit că trebuie să-ți fie frig", a spus ea. "Vrei să intri?"

      Sam și-a stors creierii, dar nu și-a putut da seama ce vroia să spună.

      "Înăuntru?"

      "Casa", a spus ea, zâmbind larg, ca și cum era cel mai evident lucru din lume. "Știi, are pereți și ferestre?"

      Sam a încercat să înțeleagă ce spunea. Îl invita în casă? Cea care era de vânzare? De ce l-ar invita înăuntru?

      "Tocmai am cumpărat-o", a spus ea, ca și cum ar fi răspuns gândurilor lui. "Nu am avut încă ocazia să dau jos semnul cu de vânzare", a adăugat ea.

      Sam a fost șocat. "Tu ai cumparat casa asta? “

      Ea ridică din umeri. "Trebuia să stau undeva. Merg la liceul Oakville. Trebuie să termin ultimul an."

      Uau! Deci, asta explica lucrurile.

      Deci, ea mergea la Oakville. Și era într-a doisprezecea. Poate că și el se va întoarce la școală. La naiba, da. Dacă ea era acolo, de ce nu?

      "Da, sigur, cum zici tu", a spus el, cât de degajat a putut. "De ce nu?" Mi-ar place să o vizitez."

      S-au întors și au mers împreună înapoi spre casă. În acest timp, Sam a trecut pe lângă pachetul lui mototolit de țigări, s-a aplecat și l-a luat de jos. Cu Caitlin plecată, cui îi păsa?

      "Deci, tu ești, cum ar fi, nouă pe aici?" a întrebat Sam.

      Știa că era o întrebare prostească. Îi spusese să deja că era. Dar el nu știa ce altceva să spună. Nu fusese niciodată bun la conversație.

      Ea a zâmbit. "Ceva de genul."

      "De ce aici?" a adăugat el. "Vreau să spun, fără supărare, dar orașul ăsta e de rahat."