Sub Soarele De Vară. Manu Bodin

și să-i oferi o minciună ca un cadou liberator, cum ar fi un număr de telefon fals care ar fi evocat o dovadă de bunăvoință. Ar fi trebuit oare să încerce să o sune imediat?

      Franck își făcea prea multe gânduri. Își dăruise deja devotamentul acestei femei, în mod inconștient. Era celibatar de mai multe luni, fără să reușească să o uite pe cea dinainte. Și totuși, acest căpșor blond cu ochi albaștri strălucitori tocmai reușise să-l tulbure într-o clipită, cu un zâmbet. Era oare dorința de a trece la altceva? O dragoste la prima vedere, neașteptată? Tot drumul, își tot aducea aminte de această față delicată, apărută de nicăieri, ca un noroc neașteptat, un cadou al vieții, o partidă de poker în care primele cărți se arătau a fi pozitive. Și totuși... ce îi rezerva soarta? Viitorul oferă multe surprize, fără nici o predicție posibilă. Se nășteau dorințe. Poate că un apel inocent ar fi putut să-i schimbe cu totul peisajul lui cotidian. O răsturnare de situație care i-ar aduce oxigen în viață și ar șterge amintirea persoanei pe care știuse să o iubească înainte. Oare era atât de ușor să schimbi tot și să uiți o ființă pe care ai purtat-o în suflet și la care încă te mai gândești? Fără îndoială... Cu toate acestea, va rămâne mereu ceva, de neșters.

      Ajuns la amica lui, Stephanie, Franck nu putuse și nici nu voise să se abțină să nu-i povestească despre această întâlnire întâmplătoare. Acele clipe, doar câteva minte, îi stăpâneau mintea. Pericolul dădea târcoale, alături de speranțe, deoarece dintr-o discuție atât de scurtă nu se putea vedea nici o urmare sigură. Această femeie tânără îl orbise din prima clipă. Stephanie era la curent cu decepțiile anterioare ale amicului ei. Ea părea fericită pentru el și îi dorea să aibă o poveste frumoasă, dacă ar fi fost să o revadă. De aceea, l-a sfătuit să nu-i acorde prea mare importanță înainte de a se întâmpla ceva concret.

      Franck o cunoscuse pe Stephanie printr-un chat pe internet, cu mulți ani înainte. Deși la început fusese o anumită atracție între ei, preferaseră totuși să păstreze distanța. Așa a apărut prietenia lor.

      Nu prea înaltă, brunetă, Stephanie era opusul Svetlanei. Avea un farmec incontestabil, care reține fără probleme un bărbat, mai ales dacă acesta e celibatar, așa cum era Franck atunci când s-au cunoscut. Pe de o parte, inteligența acestei femei îl impresionase pe Franck. Pe de altă parte, fuma mult prea mult. Mirosul de tabac stătut și uscat, și mai neplăcut când e permanent, reprezentase un obstacol. În primele săptămâni, dorința se transformase într-un fel de camaraderie. Le plăcea să-și petreacă timpul împreună, să discute despre gusturile comune, în cinema, artă și literatură. Ocazii să facă sex se prezentaseră de mai multe ori, în seri ca si cea de acum, doar că Franck rămăsese la locul lui, circumspect. Chiar dacă Stephanie nu o spusese niciodată clar, comportamentul ei tandru față de el și felul provocator în care se îmbrăca nu erau decât o invitație la sex.

      Pentru ca o prietenie să se poată înfiripa între un bărbat și o femeie nu trebuie niciodată, dar niciodată, să existe sex între cei doi. Uneori, chiar mai des decât credem, există o tulburare, ceva nespus, o adevărată dorință de a poseda, deși știm că nici unul dintre noi nu dorește un viitor sentimental cu celălalt. Dacă reușeau să treacă de bariera imaginației, în cel mai bun caz ceea ce li se prezenta nu putea să evolueze decât spre o relație de sex friends. În cel mai bun caz, aceasta s-ar fi prelungit câteva luni, suficient timp pentru ca unul din ei să fie fermecat de altă persoană, care ar i-ar fi fost mai potrivită și a cărei întâlnire ar fi evoluat spre o relație de dragoste. În cel mai rău caz, ar fi fost o aventură scurtă de o noapte, în urma unei seri cu prea multă băutură. Două poziții care ofereau aceeași finalitate: un eșec care ar fi ruinat orice efort de construire a unei prietenii. Odată actul consumat, nu ar mai fi rămas nici urmă de speranță pentru a dezvolta acest tip de simpatie. Amândoi ar fi pierdut. Deseori, hotărârea de a se uni sau nu se ia în primele zile sau în primele două săptămâni după întâlnire, E vorba despre un interval de timp misterios, deoarece e impregnat de o atmosferă specială, plină de așteptări, de iluzii, de dorințe, de îndoieli. Deseori, ne spunem: Ea e... E această persoană!. Apoi apare himera, specimenul prețios dispar e pentru totdeauna. Dacă nu s-ar fi întâmplat nimic, de la bun început, ar fi putut să ia naștere prietenia, atât de frumoasă și de specială.

      Foarte rar, se întâmplă invers. După o perioadă de mare prietenie, singuri de ceva vreme și în aceeași perioadă, cei doi prieteni simt nevoia unei perechi. Ei se apreciază atât de mult încât sfârșesc prin a consuma o dulce intimitate. O greșeală care va ruina poate ani buni de minunată înțelegere, din cauza unui simplu coit.

      E straniu, dar când o femeie rupe relația cu un bărbat, deseori ea declară că dorește ca ei să rămână prieteni... Ca bărbat, cum să devii prieten cu o fată pe care un băiat a iubit-o în mod sincer și pe care o dorește în continuare? Prietenia masculin-feminin pare neverosimilă dacă ei și-au împărtășit sentimente pure. E chiar o idee urâtă, oribilă! E o retrogradare. În calitate de prieten, care i-a fost atât de apropiat, lui i se cere pe viitor să stea la distanță și să observe, fără discernământ, Și mai rău, există chiar posibilitatea, pe care el și-o imaginează deja, să-l întâlnească pe acest viitor tovarăș, pe care și-l imaginează posedând-o sexual zi și noapte pe cea pe care o iubea. Ce odios! Numai gândul la așa ceva dă dureri de inimă. Fără îndoială, prietenia pare de neconceput si improbabilă după o relație de dragoste sinceră. Poate după mulți ani... Oricum, ar trebui iertate gesturile care au dus la despărțire.

      Stephanie îi arăta lui Franck ultimele ei creații pe pânză. Stilul ei tindea către suprarealism și nu putea fi descris fără oarecare dificultate, într-atât de haotic se amestecau figurile umane, deseori deformate. Cu totul, era un stil foarte original. Cu toate acestea, nu reușise să-și expună tablourile, până în prezent. Franck nu avea nici o îndoială, va veni și ceasul de glorie al prietenei sale. Talentul sărea în ochi. Ea nu se baza numai pe artă pentru a-și câștiga traiul, lucra și într-un birou pentru o firmă care vindea mânere pentru frigidere. Gestiona relațiile comerciale cu întreprinderile cliente, direct prin telefon. Se plictisea de moarte. Totuși, profita pentru a flirta cu câte un cumpărător potențial, care devenea amant pentru o seară. Acest loc de muncă era pentru ea un mijloc de a face față costului vieții, cu fiecare an mai ridicat, pe care îl impun funcționarea și degradarea societății actuale, pe care conducători succesivi, de teamă să nu-și piardă avantajele, nefiind preocupați decât de propriile interese, se încăpățânează să le perpetueze, în timp ce populația – cetățenii- se regăsesc striviți și disprețuiți sub jugul noilor legi indigeste.

      După o porție generoasă de paste și descoperirea filmului In the loop care dezvăluie decăderea guvernelor noastre rușinoase, Franck s-a întors acasă. În tren, s-a gândit din nou la Svetlana. Ezitase dacă să o sune sau nu, fie și numai ca să se convingă dacă numărul era valabil sau nu. Începuse de altfel să compună un mesaj sms, mai ușor de redactat decât să dea un telefon, n-ar fi știut dinainte despre ce ar fi putut sa vorbească împreună. Se abținuse să-l trimită, se gândise mai bine. Îi fusese teamă ca acest mesaj, în care ar fi întrebat-o ce mai face să nu fie prea grăbit și nu cumva la citirea lui tânăra femeie să nu aibă decât o dorință să se depărteze de acest bărbat care nu era decât un necunoscut și care, curios, se interesa despre cum își petrecuse ea ziua.

      A doua zi dimineață, la șapte, Franck fusese smuls din somn de vibrația telefonului. Detesta când somnul îi era întrerupt in felul acesta. Soluția ar fi fost să închidă complet telefonul, dar acesta îi servea de alarmă. Din principiu, se trezea în jur de ora nouă. Deși nu-l aștepta nici un program în mod special, profita de timp, se uita la filme, citea, bea bere cu prietenii, schimbând noutăți cu ei. Rămânea deseori acasă pentru a căuta pe Internet și a reflecta la un viitor fotoreportaj pe care ar fi putut să-l realizeze. Din când în când, consulta ofertele de muncă. Această căutare îl aducea într-o stare aproape de depresie. Aceleași anunțuri reveneau