Înger Rebel. Dawn Brower

a spus el pe cât de calm a putut.

      ─ Dar conversația asta nu s-a terminat.

      Lucian trebuia să pună o oarecare distanță între el și Angeline. Nu îi plăcea direcția în care gândurile lui mergeau. Ceva se schimbase și luase doar un moment să se schimbe irevocabil. Nu se putea uita la ea fără să nu vadă o femeie pe care o dorea. Lucian nu ar trebui să simtă ceva atât de profund pentru ea. Era sora mai mica a lui Alex și Drew. Dacă și-ar da seama că Lucian o dorea... M-ar ucide.

      Cumva trebuia să-și controleze dorința nedorită. Dacă n-ar fi făcut-o, se temea unde îl va duce calea. Va trebui, de asemenea, să găsească o modalitate de a îi clarifica lui Angeline că nu o ura. Cum va reuși să facă asta fără să o tragă în brațe și s-o sărute până leșină, nu știa. Trebuia să existe o cale de mijloc să-și poată exprima grija lui față de ea fără să o facă să creadă că au un viitor mai mult decât prieteni apropiați de familie.

      Și-a ridicat capul și i-a întâlnit privirea.

      ─ În ceea ce mă privește, nu poți spune nimic ce trebuie să aud.

      Cu acestea, s-a îndepărtat într-un acces de furie care nu a ajutat cu dorința lui în creștere. Nu își dorise niciodată o femeie atât de mult și trebuia să fie cea pe care n-o va putea avea niciodată. La naiba... Ce va face acum?

      CAPITOLUL TREI

      Căldura scăzuse la niveluri tolerabile, dar era încă foarte cald. Poate că Angeline se obișnuise cu zilele calde prelungite care păreau să dureze până în lunile de toamnă. În ritmul în care vremea mergea, vor avea vreme sufocantă până la Crăciun. Spera că nu pentru că sărbătorile nu ar fi la fel fără temperaturi mai reci și copaci acoperiți de zăpadă. Cu siguranță, căldura nu va dura până în lunile de iarnă, totuși. În plus, avea alte lucruri cu care să se preocupe înainte ca asta să devină o realitate.

      S-a grăbit spre casa din Londra, unde doamna Emmeline Pankhurst organiza adunări pentru Uniunea Socială și Politică a Femeilor—sau USPF pe scurt. Se întâlnea în secret cu grupul de sufragete. Credea în cauza lor și voia să ajute să facă o schimbare. Angeline nu înțelegea de ce fiecare femeie din țară nu stătea lângă Pankhurst să ceară drepturi egale pentru toate femeile.

      USPF își asuma multe riscuri pentru a fi auzită iar ea era pe deplin pregătită să facă ea însăși orice era necesar. Cei la putere trebuiau să-și dea seama că femeile erau mai mult decât proprietate. Doar pentru asta, ar sta cu plăcere într-o celulă de închisoare sau face greva foamei.

      Angeline a ajuns la casă și a bătut la ușă. Nu erau prea mulți bărbați la aceste adunări, iar persoana care răspundea la ușă nu făcea excepție. Deși persoana care a deschis-o a fost o surpriză. Fiica lui Emmeline, Sylvia, a întâmpinat-o cu un zâmbet. Emmeline ar trebui să fie deja în sala de adunare nu să răspundă la ușă. Participa, de obicei, la desfășurarea întâlnirii și sarcina de a răspunde la ușă era lăsată altora.

      ─ Vă rog să intrați. Eram pe cale să începem. Christabel are o schemă nebună pe care trebuie s-o facem mai târziu astăzi. Familia Pankhurst era lidera USPF-ului. Emmeline era matriarha, iar cele două fiice ale ei mâinile ei drepte, deși Christabel era mult mai fanatică decât Sylvia.

      ─ Urmează-mă. Putem sta în spate împreună.

      Au intrat într-o cameră mare, în care în vremuri normale se țineau baluri sau serate mari. Această adunare era o petrecere de alt fel. Fiecare femeie prezentă avea rolul ei în mișcarea sufragetei. Angeline s-a aplecat și a șoptit,

      ─ Sunt mulți oameni aici.

      Sylvia a dat din cap.

      ─ Sora mea știe să atragă mulțimea.

      Angeline și-a îndreptat atenția spre partea din față a camerei. Emmeline stătea pe un scaun, în față și în centru. Christabel stătea la stânga ei. Și-a ridicat mâna să indice că toată lumea ar trebui să tacă.

      ─ Vă mulţumesc, doamnelor. Avem multe de făcut înainte de evenimentul din această după-amiază.

      Lady Hannah Jones a intrat în cameră încet și a venit lângă Angeline. S-a sprijinit de peretele și și-a îndreptat privirea spre fața camerei. Pletele ei roșcate erau prinse într-un coc perfect—nici un fir ieșit. Angeline a fost surprinsă să o vadă pe Lady Hannah la întâlnirea Pankhurst. Nu credea că ea s-ar implica vreodată în ceva ce ar putea fi considerat scandalos. Lady Hannah Jones era fiica contelui de Cavendish. Tatăl ei vorbea adesea împotriva comportamentului oricărei femei care se implica cu Emmeline Pankhurst și fiicele ei.

      ─ Astăzi vom mărșălui pentru drepturile tuturor femeilor. Vom cere drepturi egale în toate. Nu ar trebui să ne pierdem moștenirea pentru că ne-am născut femei și cine aici nu cunoaște o femeie legată în căsătoriei care își dorește să o poată anula. Odată ce ne căsătorim, devenim proprietatea soțului nostru și tot ceea ce avem devine de asemenea proprietatea lor. Această lege trebuie să se schimbe. Christabel și-a ridicat pumnul în aer și toate femeile au aplaudat.

      ─ Femeile care trebuie să muncească să își întrețină familiile ar trebui să aibă salarii egale și dreptul la condiții de muncă echitabile. Nu suntem mai insignificante datorită genului nostru.

      ─ Femeia are dreptate, a murmurat Lady Hannah.

      ─ Nu știai la ce participi? Angeline nu s-a putut abține să nu întrebe.

      ─ De ce ești aici?

      Lady Hannah a oftat și s-a întors să-i întâlnească privirea. Ochii ei îi aminteau Angelinei de iarba moale într-o zi caldă de vară—nuanța aproape la fel, chiar dacă păreau tari ca un smarald.

      ─ Tatăl meu este un dur. Vorbește non stop despre răul femeilor Pankhurst. Ridică uşor din umeri.

      ─ Am decis să acționez și să-i sfidez toate decretele. Acesta e primul meu pas și sincer nu știam la ce să mă aștept.

      Angeline putea înțelege asta și părerea ei despre Lady Hannah a crescut cu noile informații. Studiase grupul cât mai mult posibil înainte de a decide să li se alăture. Aveau multe convingeri radicale, dar ea credea pe deplin în binele pe care sperau să-l realizeze prin acțiunile lor. Uneori a risca totul se merita pentru că ar putea duce la cele mai mari recompense. Dacă, în cele din urmă, legile se schimbau pentru a ajuta a face femeile mai egale, se merita.

      ─ Nu vei regreta că ai decis să vi, i-a spus Angeline.

      ─ Asta va face o diferență în viața noastră a tuturor.

      ─ Nu sunt atât de sigură că veți vedea rezultatele pe care credeți că le veți vedea, a răspuns lady Hannah solemn.

      ─ Multor bărbați nu le place ideea ca femeile să fie văzute ca fiind egale. Să schimbăm opinia bărbaților va dura mult mai mult decât ne va plăcea.

      Din păcate, Lady Hannah spunea adevărul. Majoritatea bărbaților din familia ei încă credeau că îi puteau dicta tot timpul. La naiba, chiar și bărbații care nici măcar nu îi erau rude făceau asta destul de des.

      ─ Trebuie să începem de undeva.

      Lady Hannah a dat din cap.

      ─ Și de acea sunt aici. Crezi că această paradă va fi atât de înfricoșătoare pe cât sună?

      Angeline venise la multe întâlniri, dar nu participase de fapt, la niciunul dintre evenimente. Parada va fi prima ei incursiune în marș împotriva nedreptății sociale.

      ─ Cred pe deplin că va fi o experiență pe care niciuna dintre noi nu o va uita.

      Christabel