Jurământ De Glorie . Морган Райс

că erau priviți.

      Poteca din fața lor s-a terminat brusc într-un zid solid de frunze. Toți s-au oprit și s-au uitat unul la altul, nedumeriți.

      "Dar o potecă nu poate pur și simplu să dispară!" a spus O’Connor cu exasperare.

      "Nu a făcut-o," a spus Reece, examinând frunzele. "Jungla pur și simplu a crescut înapoi."

      "Deci acum încotro?" a întrebat Conval?

      Thor s-a întors și a privit în jur, întrebându-se același lucru. În fiecare direcție erau doar mai mult frunziș și nu părea să existe un alt drum. Thor începea să aibă o senzație neplăcută și s-a simțit tot mai pierdut.

      Apoi a avut o idee.

      "Krohn," a spus el, îngenunchind și șoptind în urechea lui, "Urcă-te în copacul acela. Uită-te pentru noi. Spune-ne în ce direcție să mergem."

      Krohn s-a uitat în sus la el cu ochii săi blânzi și Thor a simțit că a înțeles.

      Krohn a sprintat spre un copac enorm, cu trunchiul la fel de lat ca zece bărbați și, fără să ezite, a sărit pe el și și-a înfipt ghearele, urcând spre vârf. A urcat direct în sus, apoi a sărit pe una dintre cele mai înalte ramuri. S-a dus până la vârful ei și a privit în jur cu urechile ciulite. Thor a simțit întotdeauna că l-a înțeles, și acum simțea cu siguranță că o face.

      Krohn s-a aplecat înapoi și a emis un sunet strani,u ca un tors din spatele gâtului, apoi s-a grăbit înapoi pe trunchi în jos și a zbughit-o într-o direcție. Băieții au schimbat o privire curioasă, apoi toți s-au întors și l-au urmat pe Krohn, îndreptându-se în acea parte a jungle, împingând din drum frunzele dese ca să poată merge.

      După câteva minute, Thor a fost ușurat să vadă din nou cărarea, semnele de ramuri rupte și frunze desprinse arătând în ce direcție a mers grupul. Thor s-a aplecat și l-a mângâiat pe Krohn, sărutându-l pe cap.

      "Nu știu ce am fi făcut fără el," a spus Reece.

      "Nici eu," a răspuns Thor.

      Krohn a tors, satisfăcut, mândru.

      Cum au continuat mai departe în adâncul jungle, cotind și făcându-și loc, au ajuns la o porțiune cu frunze noi, cu flori peste tot în jurul lor, enorme, de dimensiunea lui Thor, izbucnind în toate culorile. Alți copaci aveau fructe de dimensiunea unor bolovani atârnând de ramuri.

      Toți s-au oprit uimiți cum Conval a mers către unul dintre fructele care strălucea roșu și a atins mâna să-l atingă.

      Brusc, s-a auzit un mârâit jos.

      Conval a dat înapoi și a apucat sabia, și ceilalți s-au uitat unul la altul, temători.

      "Ce a fost asta?" a întrebat Conval?

      "A venit dintr-acolo," a spus Reece, arătând cu mâna înspre o altă parte a junglei.

      Toți s-au întors și s-au uitat. Dar Thor nu putea vedea decât frunze. Krohn a mârâit înapoi la sursa sunetului.

      Sunetul s-a auzit mai tare, mai persistent și, în final, crengile au început să se miște. Thor și ceilalți au făcut un pas înapoi, trăgându-și săbiile, așteptându-se la ce era mai rău.

      Ce a pășit înainte din junglă depășea chiar și cele mai rele așteptări ale lui Thor. Stând acolo în fața lor era o insectă enormă, de cinci ori de dimensiunea lui Thor, semănând cu o călugăriță, două picioare din spate, două picioare din față mai mici care atârnau în aer și gheare mari la capetele lor. Corpul ei era un verde fosforescent, acoperit cu solzi, și avea mici aripi care bâzâiau și vibrau. Avea doi ochi deasupra capului și un al treilea pe vârful nasului. S-a întins și a revelat mai multe gheare ascunse sub gât, care vibrau ca și cum încercau să muște.

      A stat acolo mult deasupra lor și o altă gheară a ieșit din stomacul ei, un braț lung și subțire ieșind în afară. Brusc, mai repede decât ar fi putut reacționa oricare dintre ei, s-a întins și l-a apucat pe O’Connor, cele trei gheare extinzându-se și înconjurându-i talia. L-a ridicat sus în aer ca și cum era o frunză.

      O’Connor a încercat să lovească cu sabia, dar nu era suficient de rapid. Bestia l-a scuturat de câteva ori și apoi, brusc, a deschis gura, revelând rând după rând de dinți ascuțiți. L-a întors pe O’Connor pe o parte și a început să coboare capul spre el.

      O’Connor a țipat la prezența unei morți instantanee și dureroase.

      Thor a reacționat. Fără să se gândească, a pus o piatră în praștie a țintit și a trimis-o drept spre cel de-al treilea ochi al bestiei, cel din vârful nasului.

      A fost o lovitură directă. Bestia a țipat, un zgomot infernal, suficient de tare să le spargă timpanele, apoi i-a dat drumul lui O’Connor care a căzut de-a berbeleacul și a aterizat cu o bufnitură pe solul moale al junglei.

      Bestia înfuriată și-a îndreptat privirea spre Thor.

      Thor știa că a sta și a lupta cu această creatură ar fi fără rost. Cel puțin unul dintre frații săi ar fi fost ucis și, probabil, și Krohn, și le-ar epuiza energia prețioasă. S-a gândit că probabil îi încălcaseră teritoriul și ca dacă ar fi plecat de acolo suficient de repede, ar fi putut să-i lase în pace.

      "ALERGAȚI!" a strigat Thor.

      S-au întors și au fugit - și bestia a început să-i urmărească.

      Thor putea să audă zgomotul unghiilor ei înfingându-se prin frunzele dese chiar în spatele lor, tăind aerul, ratându-i capul cu doar câțiva pași. Frunze sfâșiate au zburat în aer și au aterizat înapoi pe ei. Toți fugeau ca unul și Thor a simțit că, dacă puteau câștiga suficientă distanță, puteau găsi un mod de a se adăposti. Dacă nu, atunci trebuiau să se lupte.

      Dar Reece a alunecat brusc lângă el, împiedicându-se de o ramură, căzând cu fața înainte în frunziș, și Thor a știut că nu se va ridica la timp. Thor s-a oprit lângă el, și-a tras sabia și a stat între el și bestie.

      "CONTINUAȚI SĂ ALRGAȚI!" a strigat Thor peste umăr celorlalți, cum a stat acolo gata să-l apere pe Reece.

      Bestia s-a repezit la el țipând și și-a îndreptat ghearele spre fața lui Thor. El s-a ferit și, în același timp, a lovit cu sabia, iar animalul a scos un sunet oribil, cum Thor i-a tăiat una din gheare. Un lichid verde a curs peste Thor și el a privit cu groază cum bestia și-a crescut din nou gheara, la fel de repede cum o pierduse. Era ca și cum Thor nu o rănise vreodată.

      Thor a înghițit greu. Acesta era un animal imposibil de ucis. Și acum îl supărase.

      Bestia a lovit în jos cu încă un braț care a apărut de undeva din altă parte de pe corpul său și l-a lovit pe Thor tare în coaste, trimițându-l la pământ într-un grup de copaci. Apoi a coborât o altă gheară spre el, și Thor știa că avea probleme.

      Elden, O’Connor și gemenii s-au grăbit înainte și, cum bestia își cobora gheara spre Thor, O’Connor i-a tras o săgeată în gură, care i s-a înfipt în spatele gâtului, făcând-o să țipe. Elden și-a luat toporul de două mâini și l-a adus în jos pe spinarea ei, în timp ce Conven și Conval au aruncat fiecare câte o suliță, înfingându-i-o de fiecare parte a gâtului. Reece s-a ridicat din nou în picioare și și-a înfipt sabia în pântecul bestiei. Thor a sărit în sus și a lovit cu sabia în altul dintre brațele ei, tăindu-l. Și Krohn li s-a alăturat, înfingându-și dinții în gâtul ei.

      Bestia țipa întruna, cum îi produseseră mai multe răni decât Thor credea că era posibil. Pentru Thor era incredibil că stătea încă în picioare iar aripile continuau să bată. Pur și simplu animalul nu vroia să moară.

      Toți au privit îngroziți